A trecut și săptămâna asta! Pentru mine miercuri e ca o zi de weekend căci Alex lucrează de acasă. Mâine o să mi se pară luni dar vineri o să fiu tare bucuroasă că nu e marți. O aiureală totală! Și mă mai mir că uneori habar nu am ce zi e! Haosul ăsta simt că va avea un sfârșit când ne vom muta la țară. Vreau să cred că acolo timpul curge altfel, că e mai lent, că zilele trec mai încet și că totul se face mai pe-ndelete. Până atunci mai e mult, din păcate! Până atunci…e acum! Mă duc, mă așteaptă un om frumos cu o cană de ceai de tei.
Crezi? Iti spun eu, timpul trece la fel de haotic. Doar teiul are un alt parfum cand iti bei ceaiul la umbra lui, incercand sa te dumiresti daca e sambata sau luni. 🙂
Noapte frumoasa!
Vreau să cred… Că e așa sau nu sper să mă conving candva. Și de nu e…macar îmi beau ceaiul la umbra teiului. Îmi place cum suna!Simt parfumul teiului! Multumesc! Somn lin!
Sper sa fie asa cum iti doresti si visezi. Probabil eu am o problema cu ordonatul clipelor sau sufletul meu are alte prioritati decat mintea mea 🙂
Sau poate eu sunt un copil încăpățânat ce inca mai crede în viața la țară…
Mama imi spunea ca mie imi curge asfaltul prin vene si totusi de 30 de ani locuiesc la tara. Si nu dintr-o incapatanare de copil 🙂
Ce frumos! Eu niciodată n-am vrut la oraș dar am ajuns tocmai fiindcă ai mei m-au văzut așa. Acum visez sa ajung unde mă văd eu, la țara. Să am dealul și gârla aproape, fântână și bancă la poartă, un tei mare și un liliac alb. Sa fie liniște și singurele glasuri pe care să le aud sa fie ale copiilor mei și ale animalelor noastre…
E târziu iar eu visez cu ochii deschiși! Mulțumesc pentru asta! Mâine nu o sa mai fiu la fel de bucuroasă dar acum sunt! Mulțumesc! Somn ușor! Cred că mă duc să visez in continuare dar așa cum trebuie…