De pe vremuri

Că tot e vremea examenelor, mi-am amintit azi de cele de admitere la liceu pe care le-am dat acum câțiva ani (buni) și le-am picat cu brio.

La Limba Română mi s-a făcut rău și, crezând că nu am voie să merg la baie în timpul examenului, am dat foaia după vreo ora. Am luat nota 5. 

La Matematică eram relaxată total. Ai mei, speriați de faptul că la română mi-a fost rău, mi-au spus să nu mă stresez. Și așa am făcut!  Tot examenul am stat „de vorbă” (scriind pe ciornă cu creionul) cu colega din stânga mea. Era o fata atât de frumoasă,  cu o vestă de piele maro și două codițe împletite, mult mai interesantă decât calculele matematice.

 Nu am avut chef de rezolvat probleme sau de copiat nici când cel din fața mea a încercat să îmi arate. Voiam doar să-mi fac prieteni. (Și mi-am făcut. Căci am picat amândouă examenul și am ajuns după cel din toamna să fim colege de clasă). 

 Îmi amintesc că m-am dus acasă destul de degajată și le-am spus alor mei că nu cred că iau cinci. Nu m-au certat dar văd şi-acum figura tristă a tatălui meu care se mira că spun cu atâta lejeritate că nu că intru la liceu. Câteva zile mai târziu am avut și confirmarea, la Matematică luasem nota 2.

 Din nou, nu m-au certat. Singurul lucru pentru care mi-au ținut (puțină) teorie a fost faptul că nu am spus din timp că nu înțeleg la Matematică nici în clasă nici la meditație. Atât! Fără pedepse sau certuri. Ba chiar am fost și la mare în vara aceea.

 În toamnă m-am dus hotărâtă să-i fac praf și i-am făcut, am intrat cu cea mai mare medie. ( Bine, cam praf eram eu, că la Română m-am dus pregătită cu trusa de Geometrie, crezând că am examen la Matematică ).  

Ai mei au fost încântați dar pe ei nu i-am dat pe spate. Știau cât și ce pot și se așteptau.  Din ce în ce mai des îmi dau seama cât de relaxați au fost ai mei în ceea ce privește școala. Niciodată n-au pus presiune pe mine, nu m-au certat din cauza notelor și nici nu m-au forțat să învăț! (Oare ce cărți de parenting au citit?)

 Pentru mine niciodată notele n-au fost motiv de stres. Am învățat că am vrut și ce am vrut. Tot timpul!

Le multumesc și azi că m-au crescut așa și îmi doresc să pot și eu să le dau fetelor această libertate. Să nu stau în ceafa lor când își fac temele. Să nu le cert când vin acasă cu nota trei și să am puterea să le spun cum îmi spuneau mie ai mei „e doar o notă”.