Sunt ai tăi toți?

-Nuuu, doar jumate!

​De un an și o lună (de când Efrem e cu noi) sunt întrebată aproape zilnic dacă sunt ai mei toți trei copiii. De parcă e ceva firesc să îi iei pe altora să-i duci in parc sau la plimbare. 

Îmi doresc să am curaj să le spun ceva de genul: „Nu,  eu am doar unu, pe ceilalți doi i-am luat de pe stradă să se joace cu al meu!” Sau: ” Nu, nu știu de unde au apărut lângă mine și de nici de ce mă strigă mama!”

 Acum ceva timp o doamnă la vreo 70 si ceva de ani după ce s-a închinat (la propriu) că  am trei copii, a tras ea concluzia: „Aha,ai vrut tu neapărat băiat și nu te-ai lăsat până n-a iesit!” Apoi mi-a spus poruncitor: „Acum că ai (baiat), gata, să te potolești! Să-i spui lu’ bărbată-tău să închidă robinetul că ai destui copii! Ajunge!”

Aha, deci de la robinet mi se trage! Acum știu, când o sa mă mai întrebe careva dacă sunt ai mei toți, o să spun că, nah, barbatul meu nu e instalator si n-a știut sa închidă robinetul… 🙂