Irinei îi place să deseneze oameni- inimi. Îi plac inimile și le găsește peste tot. Găsește pietre, vede nori și chiar și bălți în formă de inimă. 🙂 Câtă iubire! Si câtă inocență! Nimic rău nu vede-n jur. Nimic urât nu-i atrage atenția. Ea vede doar inimi! Până când, oare? …
Ultima data am scris ieri. Adică sâmbătă. A? N-a fost ieri? Pf, cum trece timpul așa de repede? Unde se grăbește? Iar sunt în urmă. Nu simt deloc asta, din contra. Eu simt că sunt la zi cu tot si cred că timpul e cel care și-a pierdut noțiunea… Duminică …
Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui! Numai Hristos te-ajută la crucea care-o sui. Dar tu întotdeauna să suferi lângă-acel ce suferă-arătându-ți ce-amar îndură el. Nu-ți povesti necazul din casă la străin! Numai Hristos mai poate să-ți ușure-al tău chin. Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun plângând, ajută-le cu milă, iubindu-i …
A trecut și săptămâna asta! Pentru mine miercuri e ca o zi de weekend căci Alex lucrează de acasă. Mâine o să mi se pară luni dar vineri o să fiu tare bucuroasă că nu e marți. O aiureală totală! Și mă mai mir că uneori habar nu am ce …
E ora 19 și toți trei dorm. Nu au dormit la prânz și de cum au pus capul pe pernă au adormit. Azi a fost o zi frumoasă. Deși au fost obosiți am reușit să facem împreună curățenie, am citit și am ascultat muzică. În rest, nu au vrut să …
Și nu doar afară! A nins și în sufletul meu, și a fost frig și întunecat! Am ajuns acasă de la bunici iar Efrem a făcut febră. De data asta n-a mai scăpat mititelul. Sper să treacă repede! Fetele dorm. Irina mi-a spus când am întrebat-o dacă se simte bine …
Da, da, zilnic! Scriu zilnic! Și n-au trecut trei zile că am ratat deja una. Asta-s eu, așa am fost și așa am să rămân mereu, o întârziată și o uitucă. Căci da, chiar am uitat să scriu. O fac acum, pentru ambele zile. Ieri am făcut pentru prima dată …
Irina tușește din nou iar asta ne ține închiși în casă. Azi a fost soare dar nu am ieșit. Mi-e teamă! Nu vreau să o văd iar în spital. Efrem a început și el sa tușească de azi. Vreau să vină primăvara, să fie mai cald, să nu mă tem …
În sfârșit, am ajuns pentru prima dată la „Portret de femeie”. Încă nu am fotografia, urmează să o primesc în câteva zile pe mail. Abia aștept! Am ajuns la Mall mai devreme cu o jumătate de oră de teamă să nu îl pierd pe Cristian Șuțu. Așa am pățit acum …
De fapt nu, nu a trecut! O sarcină pierdută rămâne pierdută chiar dacă viața merge mai departe și lacrimile s-au terminat. O sarcină pierdută rămâne pierdută! Trei în cer, trei pe pământ! Ce echilibru dureros! Nu mai plâng și nu mai vreau să mă plâng. Accept că Dumnezeu a îngăduit …