Anatomie cu boabe de struguri

Anatomie cu boabe de struguri

De curând, în joacă,  le-am arătat fetelor cum apar și cum dispar legăturile dintre neuroni. Cum se bătătoresc și se îngroașă sau cum se subțiază în lipsa unor activitati stimulatoare. Li s-a părut fascinant și, deși le mai spusesem, de data aceasta, fiindcă am folosit ca „material didactic” niște boabe de struguri, au înțeles perfect. Irina m-a contrazis spunându-mi că nu e chiar așa, că ea a desenat acum mult timp o icoană cu Maica Domnului și, deși n-a mai exersat de atunci, legătura dintre neuroni e încă acolo. Hotărâtă și sigură pe ea, a vrut să-mi arate ce repede și frumos face ea din nou desenul. În scurt timp a realizat că nu e așa, că nu mai știe nici măcar cum să înceapă. A început să plângă și mi-a cerut să o ajut să refacă legătura pierdută.

Ideea „lecției” a plecat de la Conferința English Kids Academy, Paradigmele interioare – condițiile fundamentale în care învățarea și motivarea se pot naște și dezvolta în copiii noştri. Am înțeles acum cât de importat e felul în care este predată o lecție, cât de ușor e să înveți atunci când informațiile noi sunt prezentate în mod atractiv.

 Fetele au fost extrem de încântate de „lecția” de anatomie, mai că nu voiau să mănânce strugurii-neuron, ca să le mai explic și altă dată. 

În filmuletul de mai jos, Nectaria încerca să-mi explice cum s-a creat o legătură nouă între doi neuroni atunci când a văzut la TV o imagine care a speriat-o.

Revenind la discuția despre conferință, după aproape două ore am plecat cu o mulțime de informații utile iar în mintea mea s-au declanșat mulți „aha”. 

Cel mai mult mi-a plăcut experimentul care ne-a demonstrat cât de repede poate scădea stima de sine atunci când ești sub presiune și ți se spune că nu ești atât de bun precum crezi. Mai exact, ni s-a dat să căutam anagrame pentru trei cuvinte simple din limba engleză. Inițial au fost câțiva care erau siguri de cunoștințele lor, dar pe măsură ce eram presați să dăm răspunsul, au apărut justificări,  forfotă, îndoială și sentimentul de siguranță s-a diminuat. A fost un exercitiu capcană, dat cu scopul de a ne face conștienți cât de repede putem să distrugem încrederea și stima de sine a copiilor noștri atunci când îi presăm, de exemplu, să rezolve ceva ce nouă ni se pare simplu. Repet, la noi, cei din sală, a durat TREI minute. 

Alt exercițiu care mi-a placut a fost cel din fișele de mai jos, unde trebuia să potrivim Ce spunem și ce NU copiilor cu motivația care susține recomandarea.

Am înțeles, în urma acestor exerciții, de ce  nu trebuie să laudăm rezultatul ci munca depusă pentru a ajunge acolo. Astfel, trebuie să-i facem conștienți pe copii că inteligența nu e trăsătură fixă sau definitivă. Trebuie să înțeleagă și să creadă că au capacitatea să-şi îmbunătățească abilitățile.

 Recunosc că am fost darnică și am lăudat orice fleac până acum, fără să aduc în discuție și efortul depus (acolo unde era cazul). Voi încerca să nu mai fac asta de acum. Tocmai de aceea le-am explicat despre neuroni, despre legăturile dintre ei, subliniind rolul exercițiilor. Le-am pus și filmulețe pe YouTube, să vadă exact ce se întâmplă în creierul lor atunci când învață lucruri noi și când le repetă. Mă întreb, de ce n-am făcut asta până acum? De ce am ales să le învăț mai întâi despre lumea înconjuratoare în loc să încep cu noțiuni despre propriul corp și funcționalitatea acestuia? 

Stiu că nu e târziu nici acum dar mai știu și că nu mă gândeam să fac asta dacă nu participam la această conferință.  

Mulțumesc, Luminita Malanca pentru invitație! Nu pot descrie exact cât mult mi-a plăcut și cât de mult mă bucur că am participat.

Vă las mai jos și câteva imagini pe care le-am găsit pe holul sediului EKA, un spațiu cald și plăcut, la fel că toți oamenii pe care i-am întâlnit acolo.

Copiii, ființe sexuale 

Copiii, ființe sexuale 

Irina are aproape 6 ani. Știu că în curând, vreau sau nu, o să începem să purtăm  discuții despre sex/sexualitate. Îmi e tare frică de această etapă dar știu că e ceva ce trebuie să se întâmple și vreau ca eu să fiu cea care îi răspunde, chiar dacă o să-mi fie greu. 
 

 Eu, la fel ca mulți din generația mea, nu am avut parte de prea multe răspunsuri primite în familie. Din contră, pentru orice întrebare „rușinoasă” fie eram luată în râs și primeam un răspuns superficial, fie eram certată. Așa se face că, trecând de câteva ori prin asftel de situații,  am renunțat să mai întreb acasă și am început să caut răspunsuri în alte părți. Și am găsit foarte ușor, în casetele video ascunse după canapea, la vecinii care aveau acces la filme porno, în reviste, la prieteni sau la colegele de clasă. Nu am aflat nimic acasă. Nimic! Dar atunci nici nu mă mai interesa, erau atât de multe persoane în jurul meu capabile și dornice să mă ajute încât nici n-am simțit nevoia să mai întreb. Oricum, acasă mă simțeam ca „sub lupă” și ai mei aveau atâtea dubii în ceea ce mă privea încât dacă mai și întrebam ceva deja era clar că eram o „stricată”. Și culmea, chiar nu eram. 
 

Am avut o perioadă, în liceu, în care vorbeam „urât”. Mă simțeam sigură pe mine și specială când făceam asta. Era de fapt perioada în care puneam în vorbe tot ce știam și încercam astfel să fac totul să pară firesc. A trecut repede, din fericire, caci a fost un comportament care nu m-a ajutat, ci din contră. 

Acum, la 34 de ani, încă mai asociez sexul cu rușinea, sunt pudică și inhibată. Tocmai de aceea, pentru fetele mele îmi doresc să fie altfel. Imi doresc ca ele să primească răspunsuri, să afle totul fără să fie nevoie „să fure” și apoi să simtă rușinea. De aceea mă pregăsesc serios pentru perioada ce va urma.

Cu acest scop, duminica trecută am participat la conferinta „Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiunea și conectare ” care i-a avut ca vorbitori pe Gaspar Gyorgy, Diana Stanculeanu si Urania Cremene. 

Notez la liniuță ideile Dianei Stanculeanu, care a vorbit despre educația sexuală:

– să nu uităm, copiii sunt fiinte sexuale, deci educația sexuală trebuie sa înceapă de la naștere, de când îi învățăm părțile corpului. Ea trebuie să continue etapizat, pe măsura ce copilul crește și prezintă interes.

– mulți părinți cred că discuțiile despre sex mai degrabă dau idei. Nu este adevărat,  ideile vin oricum.  Noi trebuie să le punem în ordine și să îi ajutăm cu răspunsuri clare, să nu fie nevoie să caute și în alte părți.

–  inițiază discuția și răspunde la întrebări cât mai devreme. La 13, 15 ani e deja târziu, la această vârstă au aflat deja și nu mai vor să discute cu părinții.
 

– răspunsul la întrebările „dificile” trebuie să fie natural, fără detalii specifice și în funcție de vârstă. 

–  nu lăsa educația sexuală în mâinile altor „educatori” (masa – media,  gașca,  școală,  internetul) care pe lângă faptul că pot transmite informații eronate, nu țin cont de emoții,  valori sau de puterea de înțelegere. 

– discută cu copilul despre atingerile potivite și nepotrivite. Nu amâna, spune-i din timp, căci cele mai multe abuzuri au loc la vârstă preșcolară și de cele mai multe ori, abuzatorii sunt persoane apropiate familiei.

În urma participării la eveniment am prins curaj. Sper să reușesc să mi-l păstrez și să nu fac vreo gafă de genul acesta. 🙂

Mulțumesc,  Mozaic Media, pentru invitatie! A fost cel mai bogat eveniment la care am participat, din toate punctele de vedere. Am primit multe sfaturi valoroase, ne-am îndulcit și am plecat și cu o mulțime de cadouri.
PARTENERII evenimentului au fost: MOMKI and Friends, Starbucks, Savo Romania, Medicover Romania, NN, Alvityl, Aanaftin, Anaftin Baby, Quixx Protect, Apa Kangen – Intoarcere la origini, Next, Boiron Romania, Klorane Bebe și s-a desfășoarat cu SPRIJINUL: Cofetaria Piticot, Maio, Profructta, Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti , Cofetaria Magnolia. 

Cultivarea inteligenței parentale

Cultivarea inteligenței parentale

Am întrebat-o pe Irina pe cine crede ea că iubesc eu cel mai mult. Mi-a răspuns fără să stea pe gânduri: ” Pe tati,  normal! Doar e soțul tău! Iar tati te iubește cel mai mult pe tine, că ești soția lui!” 

M-am bucurat de răspunsul acesta și i-am spus că are dreptate, că mai întâi noi ne-am iubit unul pe altul și apoi au venit pe lume ei, copiii, ca rod al iubirii noastre.

Și, ca bucuria să fie și mai mare, zilele trecute am fost la școală, la ședința cu părinții. Doamna învățătoare a ținut să îl felicite pe Alex pentru implicarea lui căci  Irina i-a spus că: ” Tati o întreabă pe mami dacă o doare capul și îi pregătește un ceai. Când mami are treabă, tati stă cu bebelușul. Când mami staă cu bebelușul, tati spală vasele sau chiar face de mâncare. Tati vorbește frumos cu mami.”

Îl iubește foarte mult! O văd cum se uită la el, îi văd iubirea și admiratia. Și sunt atât de mândră! Mândră de el că e atât de bun și iubitor, de ea că seamănă cu el și de mine că sunt a lor. Mândră că o părticică măcar din admirația ei pentru tati mi se datorează. Căci niciodată nu am vorbit urât de el în fața lor. Uneori, când mă supăr pe el și îmi dau seama că fetele m-au simțit și se supară și ele, îmi revin rapid, îi iau apărarea, îl acopăr și-l justific și le rog să fie bune cu el. Știu că e și de datoria mea ca ele să-l vadă pe el Eroul lor. Cum altfel s-ar descurca el să le convingă de asta dacă eu, care sunt tot timpul cu ele, l-aş vorbi urât și l-aş înjosi? Eu îl înalț pe el și el mă înalță pe mine în fața lor. Ascultam unul de altul și încercăm să facem o echipă. 

Revenind la descrierea pe care i-a facut-o doamnei învățătoare, am fost plăcut surprinsă de tot ce a povestit și m-am bucurat că ea a vorbit așa frumos de tati și de liniștea casei noastre.  O liniște pe care ne-am impus-o de la bun început. În fața copiilor încercăm din răsputeri să nu ne certam. Avem și noi luptele noastre dar le ducem fără spectatori.
Uneori nu ne iese dar de cele mai multe ori reușim să ne oprim de dragul lor. (Și partea bună e că, până putem să discutam singuri, nervii trec și de multe ori nu mai e cazul de contradicții, reușind să comunicam calm și să rezolvăm problema cu ușurință).

Ne ferim, deși știu că toate lucrurile nespuse se simt. Simt tensiunea dintre părinți, aud vorbele spuse printre dinți si văd privirea încruntată. Și știu de la Irina că în astfel de momente în sufletul ei e frică și gheață.  Eu mă străduiesc să simtă asta cât mai rar cu putință, să nu fie martora discuțiilor noastre în contradictoriu și a vorbelor spuse cu prea multă ușurință. Evident,  nu mereu e cazul să ne amânăm discuțiile. În fond, copiii trebuie să fie martori și la astfel de situații, să vadă cum le facem noi, adulții, față, cum le rezolvam.

La ce scene îi lăsăm pe copii să asiste? Cum avem grijă ca ceea ce văd și aud să îi ajute și să nu îi afecteze, sper să aflu duminică, 29 octombrie când Pagina de Psihologie în colaborare cu Mozaic Media și Salvați Copiii organizează cel mai important eveniment de anul acesta în Romania, pentru sănătatea relațională a familiei.

Trei dintre cei mai iubiți și apreciați experți în parenting și psihologie vor urca pe aceeasi scenă: Gaspar Gyorgy, Urania Cremene și Diana Stanculeanu.  

Evenimentul are ca obiectiv promovarea sănătății relaționale, prin cultivarea inteligenței emoționale și interpersonale, manifestată sub toate formele ei.

Așadar, conferința de la București, din 29 octombrie, este despre: nevoile reale ale copiilor, flexibilitatea și inteligența parentală, impactul relației de cuplu asupra dezvoltării și sănătății copilului, dar și despre sănătatea emoțională și relațională a întregii familii. Acestea fiind strategiile prin care îi putem ajuta pe copiii zilelor noastre să-și dezvolte sănătatea mintală și reziliența, pentru a deveni adolescenți și, mai apoi, adulți curajoși, plini de compasiune și deschiși față de conectarea umană.

Evenimentul are ca PARTENERI: MOMKI and Friends, Starbucks, Savo Romania, Medicover Romania, NN, Alvityl, Aanaftin, Anaftin Baby, Quixx Protect, Apa Kangen – Intoarcere la origini, Next, Boiron Romania, Klorane Bebe și se desfășoară cu SPRIJINUL: Cofetaria Piticot, Maio, Profructta, Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti , Cofetaria Magnolia. 

Eu abia aștept să merg! Dacă vrea cineva să participe, am de oferit o invitație.  Trebuie doar să-mi spuneți de ce vreți să participați. Voi alege sâmbătă, 28 octombrie, cel mai convingator comentariu. 

Dacă vreți sa mergeți dar nu sunteți convinși intrați pe pagina de Facebook a evenimentului pentru mai multe detalii. Eu vă las mai jos o temă de gândire:

Cei trei experți pornesc de la același mesaj:

Părinții și îngrijitorii din zilele noastre au șansa de-a cultiva flexibilitatea, receptivitatea și reziliența copiilor de azi și a adulților de mâine, dacă își ajustează stilurile parentale prin dezvoltarea inteligenței parentale.

Te invităm să te gândești, chiar acum, preț de câteva secunde la:

• Cum ar arăta viața ta acasă, dacă te-ai putea conecta mai ușor la copiii tăi, stârnindu-le atenția, curiozitatea și receptivitatea față de ceea ce este important pentru voi ca familie?• Cum ar fi, dacă ai observa că între voi există o mai bună cooperare?• Cum ar fi, dacă ați înlocui, cu toții, rigiditatea sau dramele emoționale cu starea de prezență conștientă și flexibilitatea psihologică?• Cum ar fi, dacă adolescenții și copiii și-ar putea exprima mai ușor propriile emoții și sentimente, evitând astfel certurile și discuțiile inutile?• Cum ar fi să știi exact ce să-i spui copilului, pentru ca creierul acestuia să treacă de la starea de reactivitate la cea de receptivitate?• Cât ați fi cu toții de fericiți dacă tu, ca adult, ai avea informații corecte și validate științific despre ceea ce este sănătos și ce este nociv pentru starea de bine a familiei tale?

Timpul meu, pe furate și pe luate

Timpul meu, pe furate și pe luate

-​Nectaria, hai mai repede că e târziu!

-Heeei, de ce mă grăbești? Ce, eu sunt adult? Eu fac caca acum, nu sunt adult să  mă grabesc! Doar adulții se grăbesc! Eu sunt copil, lasă-mă liniștită!

Atunci când Nectaria mi-a spus asta în mintea mea s-a declanșat ceva. Ceva care m-a făcut să spun: „Stop! Unde alergi aşa?  De ce le zoreşti atât?” Și m-am gândit mult cum să fac să schimb lucrurile. Am început cu pași mărunți, ne trezim mai devreme, ne gândim de seara la ce haine îmbracă,  facem din timp bagajele, etc. Nu mereu reușesc, dar încerc. Și chiar dacă eu mă grăbesc, nu le mai spun lor de zeci de ori că e târziu, că întârziem, că nu avem timp, etc. 

 Uneori simt că îi grăbesc pe ei ca să am timp de mine. (Mi-e greu să recunosc dar așa este, uneori îmi doresc să ii văd mari. Apoi mă uit la ei și îmi pare rău că am gândit asta.) 

La primul copil stăteam zile întregi fără să fac un duș. Mă dedicam ei și uitam de mine și din cauza asta eram mai tot timpul nervoasă și dornică de evadare.  Ajunsesem să îmi doresc să mă îmbolnăvesc, căci în felul ăsta aveam timp să zac, să dorm și să nu mai fac nimic.  Apoi, încet, încet, mi-am revenit căci mi-am dat seama că nu vine o zi în care,  gata, de atunci încolo mi se dă timp mai mult. Am înteles că eu împart timpul meu și  totul depinde numai de mine. Așa că am început să fur din timpul lor.  

Uneori îmi pun o mască în timp ce ei sunt ocupați cu joaca (şi se amuză extraordinar când mă văd cu mierea/oul/iaurtul pe față.) Dacă nu au, le fac eu de lucru cât să-mi beau cafeaua. Alteori mă închid în baie și mă pensez, mă epilez, îmi dau cu crema sau pur și simplu îmi studiez ridurile în oglindă. În fiecare zi mă machiez, fie că ies, fie că nu, măcar cu mascara și dermatograf.  Nu plec niciodată fără să mă dau cu ruj și parfum. În timp ce fetele se îmbracă (și le ia destul de mult timp) eu fac duș. Dacă sunt gata înaintea mea, mă așteaptă să mă machiez. Le văd cum se uita la mine și știu ca Irinei îi place că fac asta. Nici ea nu pleacă fără să se moțeze puțin.

Poate că sunt mărunțișuri cu care pierd vremea. Poate că ar trebui să stau în parc cu ei în loc să pierd cele câteva minute în oglindă. Poate. Dar eu nu mai concep să fiu altfel. Și mi-e bine cu mine așa.

Din când în când simt nevoia de mai mult timp pentru mine. Și pot spune că sunt o norocoasă. Soțul meu mă îndeamnă să ies, stă cu copiii, face tot ce poate ca eu să fiu mulțumită.  Și sunt. Astfel, uneori merg la conferințe, la plimbare, la cumpărături sau pur și simplu ies singură. O, da, și ce bine e! Deși gândul e acasă, deși sun de zeci de ori să văd ce fac, e minunat! Și în weekend am parte de liniște căci mergem la țară la bunici, care sunt o mare binecuvântare și un imens ajutor. Astfel, avem parte de vizite, seri cu jocuri de societate, ieșiri în doi, (fie ele și scurte, la o înghețată) sau pur și simplu stat degeaba.

Cred ca tărie că fiecare mamă are nevoie de timp pentru ea, fie că acesta e în timpul zilei, în reprize scurte, fie că e seara, după ce copiii dorm, fie că e la sfârșit de săptămână! Cumva, fiecare trebuie să-şi facă o fereastră către sine!

Eu sunt o norocoasă, acum îmi dau mai bine seama. Daaar, chiar și așa, tot îmi doresc mai mult. Sunt câteva lucruri pe care nu reușesc să le fac din lipsă de timp dar de acum mă voi strădui și mai mult. Deja am pus cărți pentru mine în colțul lor de citit, deja am hotărât la ce sală să reiau antrenamentele și deja mi-am comandat câteva cosmetice noi.

 Mulțumesc,  Florina Badea și Laura Gherghe că m-ați făcut să mă gândesc mai mult la mine! Sunt bine, dar se poate și mai bine!
 
Mi-am amintit, cu aceasta ocazie, și un articol mai vechi în care abia începusem să fur. 

Din nou despre EKA

Din nou despre EKA

În ultima perioadă m-ați întrebat despre cursurile de engleză, așa că revin cu câteva detalii și noutăți. În primul rând vă anunț că English Kids Academy a început campania de înscrieri pentru anul școlar 2017 – 2018.

 Cursurile de limbă engleză pentru copii și adolescenți încep pe 25 septembrie 2017 și se încheie pe 15 iunie 2018.

   Se fac grupe pentru fiecare categorie de vârstă (fiecare grupă având maxim 10 cursanți):

-Sing&Play (alături de părinte, de la 6 luni la 2 ani)

– Wiggle&Grow (de la 2 la 3 ani)

– Laugh&Learn (de la 3 la 4 ani)

– Playful English (de la 4 la 7 ani)

– Happy English (de la 8 la 14 ani)

– English for Teens (de la 15 la 18 ani).

Pentru detalii și înscriere: solicitați informații prin formularul online sau scrieti direct la englezapentrucopii@ih.ro sau sunați la 0723 900 204, 0728 808 610 (zona Tineretului)/ 0728 808 619, 0728 137 442 (zona Lujerului)/ 0733 108 074 (zona Victoriei-Ion Mihalache).

Datorita cursurilor interactive și atractive specifice fiecarei grupe de vârstă, la EKA copiii învață cu plăcere. La English Kids Academy, copiii învăță mai mult decât limba engleză, ei dezvoltă abilități pentru întreaga viață! 

„Metoda de predare, îmbunătățită permanent, ține cont și de dezvoltarea copiilor ca OAMENI, de diferitele lor tipuri de inteligențe, conform Teoriei inteligențelor multiple a lui Howard Gardner, transmițându-le odată cu limba engleză și un set  valoros de cunoștințe și abilități de viață (creativitatea, lucrul în echipă, încrederea în sine, spiritul de leadeship, formarea respectului reciproc, compasiunea și ajutorarea altor semeni etc). Toate acestea sunt cultivate printr-o serie de programe de învățare a limbii engleze care îi vor face pe cei mici să îndrăgească învățarea limbii străine (cursuri, cluburi de film sau de conversație, dezbateri și tabere).”

Tot la EKA puteți face și Evaluarea Potențialului de Învățare sau Evaluarea Inteligențelor Multiple.  Acest concept unic în România are la baza cercetările doctorului Louis Norbeck axate pe Teoria inteligențelor multiple (a dr.  Howard Gardner).

Pe scurt, aceasta teorie spune că nu trebuie să ne întrebăm dacă un copil este inteligent ci în ce fel este inteligent. Inteligența poate să fie:

– Inteligență logico-matematica 

– Inteligență verbal-lingvistică

– Inteligență interpersonală

– Inteligență vizual-spațială

– Inteligență Intrapersonală

– Inteligență corporal-kinestezică

– Inteligență muzical-ritmică 

– Inteligență naturalistă

– Inteligență Spirituală

(Află mai multe despre acestea dar și despre Introducerea în Inteligentele Multiple, modelul lui Gradner de pe blog.)

Copiii dețin în formă de mugure toate aceste inteligențe, iar de la o vârstă fragedă, unele din ele pot să devină preponderente și să fie folosite cu predilecție de copil. 

Făcând evaluarea veți întelege ce tip de inteligență foloseste cu preponderență copilul, veți descoperi tipurile de inteligență dominante ale copilului; veți întelege mai bine atitudinea copilului față de invățare; veți identifica stilul preferat de învățare al copilului dvs.; veți descoperi cum vă puteți ajuta copilul să învețe cât mai plăcut și eficient și veți ști în ce direcție profesională să-l îndrumați pe copil în viitor.

 

Metoda de evaluare este distractivă, bazată pe imagini pe care copilul trebuie să le identifice și dintre care trebuie să aleagă, iar rezultatul evaluării va indica stilul de învățare preferat de copil și va recomanda tipurile de activități care pot stimula toate cele opt tipuri de inteligență ale sale. 

Detalii și înscrieri la 0733 108 074.