Frământare

Frământare

Pe pagina de Facebook a Mirelei Retegan a fost pusă zilele trecute o întrebare care m-a pus pe gânduri: „Ce ai face pentru copiii tai dacă ai afla că mai ai doar un an de trait?”

Ce aș face?
M-aș asigura că amintirea mea rămâne mereu vie!
Le-aș vorbi mai des despre dor si alinare, durere și vindecare, iubire si sacrificiu. Despre bunătate și credință. Despre Fericire si Dumnezeu.

Dar, cel mai mult, le-aș cere iertare!

Rânduri pentru mai târziu

Aș vrea să credeți că lipsa mea nu-i o pedeapsă, ci voia Bunului Dumnezeu.
Aș vrea să știți că totusi sunt cu voi mereu, clipă de clipă, la fiecare pas!
Nu deznădăjduiti! Iar când dorul doare, căutați-mă în fiecare răsuflare!
Copii buni, vă cer iertare!
Pentru ultima oară, vă cer iertare!

Iartați-mi tristețile vădite,
Iartați-mi vorbele răstite,
Iartați-mi iubirea uneori nespusă,
Iartați-mi tot ce-am greșit,
Cu vorba, cu gândul, cu fapta,
Voi sau nevoit!
Mă iertați, copii buni!
Pentru ultima oară, mă iertați!

M-am crezut uneori un zeu,
Ca și cum erați doar ai mei… uitând de El…de Dumnezeu.
V-am pedepsit deseori și nu v-am ascultat mereu.
Mă iartați, copii buni!
Pentru ultima oară, mă iertați!

Iertați-mi absența!
Iertați-mi vorbele nespuse și mângâierile pe care nu vi le mai pot da! Iertați-mi serile fără „noapte bună”!
Iertați-mă în zilele de sărbătoare!
Iertati-mă atunci când ceva vă doare!
Iertați-mă că nu sunt cu voi în prima voastră zi din orice început,
Sau în ultima a fiecărui sfârșit.
Iertați-mă atunci când umărul meu nu e locul în care puteți plânge,
Iar mâna mea nu e cea care va șterge lacrima!
Mă iartați, copii buni!
Pentru ultima oară, mă iertați!

Pentru fiecare răsărit,
Pentru fiecare apus,
Pentru fiecare anotimp,
Pentru fiecare lacrimă,
Pentru fiecare zâmbet,
Pentru fiecare durere,
Pentru fiecare bucurie,
Mă iertați, copii buni, că nu sunt lângă voi pentru fiecare!

Mă iertați, copii buni,
Pentru ultima oară, iarăși mă iertați!

Suntogăină

Suntogăină

Am găsit o ciornă. Neliniștea încă e, dar mai mică. Am slăbit aproape 10 kilograme. Mai vreau, dar nu mai reușesc. În loc de facultate, m-am înscris la Postliceala Sanitară din Pitești si sunt foarte mulțumită de decizia luată. Editare foto nu mai vreau dar am început să fac din nou poze cu aparatul. În rest, tot o găină!

„Caut! Mă caut! De mult timp mă caut și nu mă găsesc. Vreau, dar nu știu ce! Alerg și nu știu încotro. Aș vrea să fac ceva cu mine, să ies din agitația asta permanentă care mă roade. Vreau să slăbesc dar nu reușesc să-mi adun ambiția și să termin cura pe care am început-o. Vreau să mă înscriu la facultate dar nu știu ce să aleg. Vreau să fac un curs de editare foto, dar doar vreau și atât… Nu fac nimic! Mă macină tot, și faptul că vreau și nu știu ce, dar și simplul fapt că…vreau. Adică ce, nu-mi ajunge ce am??? Ntz, ntz, ntz! Femeie nerecunoscătoare ce sunt!

Mă simt ca o găină care vrea să zboare din ogradă, dar când prinde elan își aduce aminte că e găină și…nu poate zbura. Și dacă ar putea, încotro s-ar duce?

Hai, mai ia o graunță și vezi-ți de treabă!”

Ziua Nectariei

Ziua Nectariei

Nectaria a împlinit cinci ani. Desi a trecut ceva timp de atunci, îi las aici câteva rânduri pentru mai târziu:

„Iubita mea cu ochi de cer, că te iubesc îți spun în fiecare zi. Îți spun și azi, te iubesc până la nori și dincolo de ei!

Iubita mea cu zâmbet cald, că te ador, tu știi prea bine! Îți spun din nou, mă-mbăt de fericire, privind la tine!

Iubita mea cu nasu-n vânt, că ești in viața mea un dulce cânt, ți-am spus de atâtea de ori! Îți spun din nou, ești armonia mea! Ești liniștea și pacea sufletului meu!

Iubita mea bună si blândă, eu îți greșesc mereu dar tu ierți și spui de fiecare dată „nu-i nimic”. Mielușeaua mea!

Îți multumesc pentru fiecare lecție pe care mi-o dai!

Îți multumesc pentru fiecare zâmbet, pentru fiecare privire și pentru fiecare îmbrățișare!

Îmi spui mereu „ce moale esti”! Îți multumesc pentru iubirea ta, blonduța mea bună!

Te iubesc, micuto!”

Mulțumesc , Doamne, pentru minunea mea mică! Pentru cei cinci ani alături de ea! Pentru tot ce mi-ai dat să trăim împreună! Pentru că m-ai ales pe mine să am grija ei! Ajută-mă, Doamne, și de acum înainte să mă bucur de ea și de frații ei! Multumesc, Doamne! Multumesc! Te iubesc!

De-aș fi știut

De-aș fi știut

De-aș fi știut cât îmi va fi de dor de tine, te-aș fi privit mai mult.

Ți-aș fi mângâiat ridurile.

Ți-aș fi iubit roșeața din obraji și râsul colorat.

Ți-aș fi uns toate bătăturile de pe mâini și ți-aș fi îngrijit toate rănile.

Te-aș fi privit în ochi mai des.

Te-aș fi ascultat mai mult.

Te-aș fi pus să-mi cânți în fiecare zi.

Te-aș fi strâns la piept mai mult.

Ți-aș fi ascultat tot, si plânsul, și povestile, și tăcerile.

De-aș fi stiu că timpul trece atât de repede…

E atât de greu fără tine, zâna mea!

Măicuța mea cu ochi de cer, știi, strănut ca tine, tare de se zguduie casa! Și râd ca o nebună, aducându-mi aminte  ca pe tine te auzeam când strănutai din grădină.

Uneori și râsul mi-e ca al tău, colorat și zgomotos. Când râdeai te înroșeai în obraji și, Doamne, cât de frumoasă erai așa! În ochii mei ai fost frumoasă mereu dar nu ți.am spus niciodată asta. Nici că te iubesc nu ti-am spus vreodată! De-aș fi știut…

Mi-e dor de tine, bună măicuță!

7 ani

7 ani

Copilul meu cu ochi de cer a împlinit 7 ani. Nu stiu pe unde au zburat acești ani. Nu stiu ce-o sa ma fac daca timpul va trece în continuare la fel de repede si ma voi trezi maine, poimâine scriind in loc de 8, 18… Stiu doar ca cei 7 ani trecuți au fost cei mai frumoși ani ai mei! As putea sa zic ca m-am nascut la 28 de ani și eu, si ca acum, împreună, am împlinit 7 ani.

Iti multumesc, copilul meu bun, ca m-ai facut mamă! Iti datorez multe zile frumoase, multe zâmbete si multe lacrimi de fericire.

La multi ani, minune blândă! Rămâi asa cum esti acum, esti perfecta!

Te iubesc „cat 10 blocuri puse unul peste altul cu gura-n jos, cat drumul pana la mare si inapoi, cat pana la bunica si inapoi si pana unde se termina drumul! Te iubesc pana sus la Doamne-Doamne!”