Amintiri

Amintiri

Azi m-am straduit toata ziua sa o adorm. Doarme ca un iepure mic si la cel mai mic zgomot are ochii cat casa. Se bucura ca ma vede, imi zambeste si se intinde de parca dormea de cateva ceasuri bune. Azi am luat-o de la capat de multe ori in speranta ca poate reuseste sa adoarma profund. Ea e multumita cu reprizele mici de somn dar eu, eu sunt epuizata. Ma doare spatele, mana, gatul si fundul de la scaunul tare. Acum doarme, profit de timp sa merg la baie ca n-am prea reusit azi sa o vizitez si apoi sa ma intind putin inainte de a trece la treaba in bucatarie. Sper sa pot sa fac ce mi-am propus. La cum a decurs ziua, sunt cam visatoare. Mda, cum era de asteptat, scaunul s-a lipit de mine si am facut zgomot. Daca nu era asta sigur era usa, apa, ceva care sa o trezeasca. Desi radioul e dat tare orice urma de galagie in afara lui e un fel de alarma. Orice, cat de mic e zgomotul. Azi se pare ca vrea sa slabesc (n-am apucat sa mananc mai nimic) si sa facem economie la hartie igienica si apa. Ma conformez desi imi vine sa plang de durere de spate si de nervi. Asta e, asa cum zicea cineva, nu e nimic mai frumos si mai epuizant decat un copil. E adevarat ca te stoarce de toate puterile. Uneori cred ca daca aş freca podelele la sfarsitul zilei nu as fi atat de obosita cum sunt acum. În sfarsit, e 22.18 si micul terorist a cedat. Doarme tun dar nu pentru mult timp. În maxim 3 ore i se va face foame.( Alta poveste cu mesele de noapte pe care mă straduiesc sa i le scot. Încerc sa o adorm si sa aman momentul mesei pana mai spre dimineata. Vom vedea daca reusim. Eu sper din suflet sa mearga, sa nu fie în zadar plansul ei si orele mele de nesomn. Nu mai spun ca m-am ales si cu o usoara mastita din cauza asta. Traiasca varza si Eferalganul!)
Dar gata ca mă întind la vorba. Si nu, nu mă duc sa dorm ci sa fac ordine dupa furtuna de azi.  Aceeasi din fiecare zi. Mda, alte planuri luate de vant. E ora 23 si n-am reusit sa plec de langa ea decat 5 minute. Off, parca simte ca am treabă si vrea sa-mi arate ca nu e nimic mai important decât ea. Ca toate suporta amanare. Ca vasele nu plang daca peste noapte raman in chiuveta. Da, am inteles iubito, sunt aici cat timp ai nevoie de mine. Nu mai fac nimic. Si-asa nu mai pot. Si daca mă intreaba cineva ce-am facut azi, de ce sunt franta, nu stiu ce sa raspund. Am stat cu fata, nimic mai frumos si mai usor. Nu?