Din vacanță…cu întârziere

Din vacanță…cu întârziere

Ca de obicei, puțin întârziată! Am scris acum două săptămâni și am lăsat textul privat. Plănuiam să-l corectez și să-l public a doua zi. A doua zi…a treia zi…a patra…

„Ca de obicei, zilele trec pe lângă mine. Nu știu când am ajuns la sfârșitul zilei de vineri…adică acum. Ieri era luni…

Ieri, adică luni, am plecat cu fetele la Sinaia. Efrem a rămas cu bunica. Nu l-am luat cu noi ca să putem să ne bucuram la maxim de escapadă, să nu fim condiționați să stam în camera la prânz sau să dormim devreme seara. Am fost puțin egoiști și am vrut să ne fie ușor. Și ne-a fost!

Ne-am cazat la Hotel Rina, un hotel unde totul a fost la superlativ. Ne-a plăcut absolut tot, camera, mâncarea, piscina, spațiul de joacă…tot. Ne-a fost puțin cam teama la început căci hotelul avea și câteva recenzii proaste pe care am ales să le luăm în seamă abia după ce rezervarea și plata au fost făcute. Tocmai de asta, pentru că nu aveam prea mari așteptări, am fost plăcut surprinși de absolut tot.

Marți, după un mic dejun fabulos, ne-am plimbat cu trenulețul prin toată stațiunea apoi am mers în parc. Până la masa de prânz fetele au fost la spațiul de joacă al hotelului iar eu am dat o tură de oraș, am intrat în câteva magazine și mi-am cumpărat o pereche de pantofi sport. Restul zilei l-am petrecut-o la piscină, la sauna, hamam și jacuzzi. Curat, apă caldă, oameni puțini, liniște… Răsfăț total!

Miercuri am fost cu telecabina, am luat prânzul în pădure și am vizitat Muzeul Cinegetic Posada. A fost atât de frumos că Nectaria voia să doarmă acolo. Am promis să revenim ori de câte ori putem și așa vom face.

Joi și vineri am rămas la bunica, doar Alex a plecat la București. Am petrecut atât de frumos vacanta de Paști! Nici nu visam la așa zile liniștite, la așa vreme frumoasă și la atâta liniște.

Lumină

Lumină

Am reușit! Am făcut azi două lucruri care mă fac atât de fericită!

1.

Am fost la mormântul zânei mele. N-am avut curaj până azi deși sunt trei ani de când a plecat la Domnul. Trei ani! Și eu nu i-am dus o floare!

Măicuța mea bună, îți port în suflet chipul drag și îți sădesc acolo mii de garoafe! Mă iartă că n-am ajuns la tine până azi. N-am putut! Și nu, nu promit că mă întorc curând, nu mi-a plăcut că te-am lăsat acolo și nu știu când voi mai avea puterea să vin să te văd și iar să te las… Ne vedem în vis, ca și până acum! Acolo râzi colorat și mergi ca un uliu cu aripi desfăcute! Acolo ești veselă mereu.

2.

Cela ce cu-n semn A făcut la început pământul, Azi apune sub pământ, ca un muritor; Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule !

Am reușit azi să merg la biserică. Am cântat Prohodul! Am cântat! Doamne, ce bucurie! Sunt câțiva ani de când n-am mai făcut asta. Mă iartă și tu, Doamne! Mă iartă și mă rabdă, ca și până acum!

E lumină în suflet azi!

Vinerea mare

Vinerea mare

Azi e vineri și la biserică se cântă Prohodul. Eu sunt absentă. Nu doar fizic! Sunt împrăștiată! Sunt confuză! Sunt derutată! Nu vreau nimic dar vreau tot! Vreau să plec! Vreau să fug! Vreau să stau! Sunt fericită! Sunt liniștită! Îmi vine să plâng! Am tot și n-am nimic! Uneori nu aud. Alteori nu văd. Nu mi-e somn dar vreau să dorm.

Afară plouă. Ce bucurie! Bine că sunt în casă! E noapte și toți dorm. Ce bine că e liniște! Aud ploaia! Aud! Și-mi vine să plâng odată cu ea. N-am motiv. Sau am? Am… e vineri! E Vinerea mare! Iar eu sunt mică și nevrednică!

Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. (Psalmul 118, 25)

Iartă-mă, Doamne! Nu ți-am spălat nicicând picioarele! Nu merit nimic din tot ce am și totuși am!

Iartă-mă, Doamne, că sunt lacomă și deși am tot, mai vreau!

Iartă-mă, Doamne, că mori pentru mine mereu și eu plâng și mă vait că-mi crapă o unghie!

Iartă-mă, Doamne, că cer mai des lucruri decât cer iertarea!

Iartă-mă, Doamne, că deși sunt mică mă cred atât de mare și cred că mi se cuvin atât de multe!

Iartă-mă, Doamne! Fii bun cum ești mereu și mă iartă din nou! Nu plânge, Doamne! Dă-mi mie lacrimi să-mi plâng ifosele. Dă-mi ochi să-mi văd preaplinul! Dă-mi minte deșteaptă să te văd în toate! Dă-mi lacrimi, Doamne! Să-mi curat păcatele și să-ți spăl picioarele!

Ziua lor

Ziua lor

Ieri tu, azi ea! La multi ani, omul meu frumos și bun! La multi ani, minune blondă! Vă iubesc nespus!

Mulțumesc, Doamne, că în casa mea e pace! Că omul meu e acolo, în casă și în suflet! Că oricât de mult mă supăr eu uneori, el rămâne neclintit. Multumesc! Ține-ne, Doamne, umăr lângă umăr mereu, și la bine și la greu!

Mulțumesc, Doamne, pentru copila asta ruptă din soare ce aduce atâta lumină în casă și în sufletele noastre. Ai grija de ea, dă-i sănătate și ajut-o să nu se rătăcească niciodată, să rămână mereu a Ta!

Multumesc! Știu, e puțin spus! Prea puțin și prea sărac! Dar niciodată nu aș putea să pun în cuvinte cât îți sunt de recunoscătoare pentru ochii lui blânzi, pentru zâmbetul ei dulce, pentru privirea lui caldă, pentru îmbrățișările lor pline de iubire…pentru tot!

Mulțumesc!

Scarlatină

Scarlatină

Au trecut două luni de când Nectaria a avut scarlatină. Doar Alex a luat atunci de la ea, Efrem și Irina au scăpat.

Acum s-a îmbolnăvit Irina. Tocmai mă bucuram că a fost o săptămână bine, că nu a mai tușit și că a mers la școală.

Tot weekendul i-a fost rău, au durut-o urechile, burta și a avut febră și a vomitat. Duminică seara i-au ieșit bubițe pe corp iar luni am primit diagnosticul. Noi credeam că e o criză de stomac, la fel ca ultima, de la H-Pylori. M-am bucurat așa mult când am aflat ce e! Scarlatina nu e boală gravă dacă o descoperi și o tratezi cu antibiotic. Nectaria a luat și ea din nou iar Efrem încă e bine. Sper să rămână așa!

Mă bucur că sunt bine toți, chiar și așa, (ușor) buboși! Mă bucur că nu e ceva grav! Mă bucur că mai e o săptămână până la Paște și că o să putem ieși afară atunci! Mă bucur că de nevoie i-am lăsat la țară pe Efrem și Nectaria și am petrecut două zile numai cu Irina. A fost așa de liniște! Am făcut multe lucruri împreună, m citit, am desenat, am jucat cărți, am făcut curat! A fost frumos!

Mă bucur! Mulțumesc, Doamne!