Din nou la spital

Din nou la spital

Efrem e din nou bolnăvior. De două zile mergem la camera de gardă cu febră mare, îi fac împachetări și apoi ne trimit acasă să mai așteptăm. 

În prima zi mi-au spus că are o infecție virală și otită seroasă (cauza febrei)  pentru care a primit Zinnat. De asemenea mi-au confirmat ceea ce văzusem și eu, amigdalele inflamate, cu puncte de puroi. Nu i-au făcut decât împachetări ca să-i scadă febra deși le-am spus că nu mănâncă și nu bea apă, doar suge din când în când. Nu au verificat gradul de deshidratare ci mi-au spus să revin dacă nu mai poate mânca/bea DELOC sau dacă după 4 doze de Zinnat nu se schimba nimic în starea lui.
A doua zi, după ce starea lui s-a înrăutățit, ne-am întors la același spital.  I-au făcut (în sfarsit) un (fel de) exsudat și analize. Rezultatul: infecție bacteriană. De data asta ni s-a spus că otita nu e cauza febrei ridicate ci amigdalita plutacee. Mi-au spus că sunt foarte mari șansele ca bacteria să nu reacționeze la Zinnat, că trebuia să mergem pe Augmentin. Dar,  dacă tot am primit Zinnat, să continuăm să-i dam măcar 4 doze să vedem dacă bacteria reacționează sau nu… Un fel de alba-neagra pe copilul meu! Dăm antibiotic la nimereală, îl schimbăm după 4 doze – tot la nimereală! De antibiogramă nu se pune problema că durează 5 zile până  iese rezultatul. Între timp, o luam prin excludere.

 Au trecut patru zile!

Slavă Domnului,  Efremiță e mai bine! I-am făcut,  pe cont propriu, exsudat și așteptăm rezultatul.  Se recuperează încet,  încă mai face febră, dar starea generală s-a îmbunătățit.

Sunt fericită că a trecut cu bine peste acest episod dar sunt atât de furioasă pe mine că am dat voie să fie tratat cu superficialitate, deși am văzut asta încă din prima zi. Nu știu cum de nu am reacționat și m-am lăsat așa de ușor convinsă să îi dau un antibiotic  puternic fără să cer și o a doua părere. Nu stiu cum am avut curajul să plec acasă cu febră mai mare decât cea inițială (cu toate că l-au  „impachetat” aproape doua ore). 

Uimitor cum, în asemenea momente, îmi pierd mințile și iau de bun orice-mi spune omul în halat (căci nu toți merită să fie numiti doctori).

Nu știu cum o să reacționez, dar știu sigur că data viitoare (sper totuși că nu prea curând) nu voi mai merge la cel mai mare spital de copii din București unde se tratează pe bandă rulantă.  

Cuvântul Angelei

Cuvântul Angelei

Cand Angela era mica,

De doi-trei-patru anisori

Mamica si taticul ei

Au invatat-o sa nu spuna vreodata NU.

Au invatat-o ca trebuie sa accepte

Tot-tot ce spuneau ei,

Iar daca nu, primea o palma peste fund

Si era trimisa-n pat.

 

Astfel a crescut Angela,

Si a devenit cel mai dragalas copil;

Nu era niciodata suparata

Nu era niciodata enervata;

Intotdeauna daruia, intotdeauna ii pasa,

Nu s-a certat niciodata

Si orice ar fi spus parintii

Credea ca au dreptate.

 

Ingerul de-Angela a invatat bine la scoala

Si, se-ntelege, a respectat toate regulile;

Profesorii spuneau ca e foarte cuminte,

Linistita si politicoasa,

Dar ce simtea Angela inlauntrul ei

N-au inteles niciodaa.

 

Angela avea multi prieteni

Care o placeau pentru zambetul ei;

Stiau ca e genul de prietena care ar face orice pentru ei;

Si daca era bolnava

Si avea nevoie de odihna,

Cand cineva ii cerea ajutorul

Raspundea intotdeauna DA.

 

La 33 de ani, era sotia unui avocat

Avea o casa si-o familie si o viata tihnita.

Avea o fetita de patru ani

Si un baietel de noua,

Si daca era intrebata ce face

Raspundea intotdeauna “Bine”.

 

Dar intr-o seara rece, aproape de Craciun,

Cand toti erau in pat,

Ea ramase treaza, caci ganduri ingrozitoare

Ii umblau prin minte;

Nu stia de ce, nu stia nici cum,

Dar isi dorea sa moara;

Asa ca L-a rugat pe Cel ce o adusese pe pamant

S-o ia inapoi la El.

 

Atunci a auzit din adancul sufletului ei

Venind o voce, blanda si soptita

A spus doar un cuvant,

Cuvantul rostit a fost NU.

 

De-atunci incolo, Angela a stiut

Ce are de facut.

Viata ei depindea de acel cuvant

Iar cei dragi asta au auzit de la ea:

 

NU, n-am chef de asta,

NU, nu sunt de acord,

NU, asta e datoria ta,

NU, asta nu e pentru mine,

NU, am vrut altceva,

NU, asta m-a durut ingrozitor!

NU, sunt obosita, si iar NU, sunt ocupata,

Si iar NU, prefer sa nu!

 

Ei bine, familiei i s-a parut socant,

Prietenii au fost uimiti;

Dar Angela era altfel,

Puteai s-o vezi in ochii ei

In care nu mai citeai blanda supunere

Din urma cu trei ani

Cand Ingerul Angela

A primit permisiunea sa zica NU.

 

Azi, Angela e mai intai o persoana,

Apoi mama si sotie.

Ea stie unde incepe si sfarseste ea,

Are o viata proprie,

Are talente si ambitii,

Are sentimente, nevoi si aspiratii.

Are bani in banca

Si o opinie in alegerile proprii.

 

Iar copiilor ei le spune:

“E bine cand suntem de acord;

Dar daca nu veti spune NU, nu veti deveni

Asa cum vreti sa fiti.

Si pentru ca eu stiu ca uneori gresesc

Si pentru ca va iubesc atat,

Veti fi intotdeauna ingerasii mei

Chiar daca-mi spuneti NU.”

 

(Barbara Bassett – Supa de pui pentru suflet de femeie)

Mărțișoare sărate

Mărțișoare sărate

E al doilea an în care facem mărțișoare din aluat sărat. Rețetă e simplă (părți egale de apă și sare și o cantitate dublă de făină) iar distracția e garantată. 

Mai greu ne-am descurcat cu pictatul. La fel ca și anul trecut, am pictat mai mult eu, fetele au participat entuziasmate la făcut și mai puțin la partea asta,  mai migăloasă. 

Azi Irina a plecat la grădiniță cu punga plină, mândră tare că are mărțișoare făcute chiar de mânuțele ei. Pentru prietena ei cea mai bună și pentru doamna educatoare a făcut două inimi mari iar pentru colege buburuze, ursuleți și pisicuțe. 

.

  Câtă bucurie!

Îmi aduc aminte cu cât drag așteptam ziua aceasta când eram la școală.  La vreme aceea, duceam  doamnelor învățătoare o floare artificială și un săpun împachetat în coală albă.  Mai târziu, în anii de gimnaziu, ofeream cafea și ciocolată. Iar pentru colega de bancă făceam o felicitare. Ce frumos era! Cu câtă bucurie dăruiam și ce mult îmi plăcea să primesc  de la băieții din clasă acel mic mărțișor simbolic.
 
Acum mă bucur din nou alături de fetele mele. Abia aștept să văd și mărțişoarele primite de la colegi!

O primăvară cu mult soare!