Anatomie cu boabe de struguri

Anatomie cu boabe de struguri

De curând, în joacă,  le-am arătat fetelor cum apar și cum dispar legăturile dintre neuroni. Cum se bătătoresc și se îngroașă sau cum se subțiază în lipsa unor activitati stimulatoare. Li s-a părut fascinant și, deși le mai spusesem, de data aceasta, fiindcă am folosit ca „material didactic” niște boabe de struguri, au înțeles perfect. Irina m-a contrazis spunându-mi că nu e chiar așa, că ea a desenat acum mult timp o icoană cu Maica Domnului și, deși n-a mai exersat de atunci, legătura dintre neuroni e încă acolo. Hotărâtă și sigură pe ea, a vrut să-mi arate ce repede și frumos face ea din nou desenul. În scurt timp a realizat că nu e așa, că nu mai știe nici măcar cum să înceapă. A început să plângă și mi-a cerut să o ajut să refacă legătura pierdută.

Ideea „lecției” a plecat de la Conferința English Kids Academy, Paradigmele interioare – condițiile fundamentale în care învățarea și motivarea se pot naște și dezvolta în copiii noştri. Am înțeles acum cât de importat e felul în care este predată o lecție, cât de ușor e să înveți atunci când informațiile noi sunt prezentate în mod atractiv.

 Fetele au fost extrem de încântate de „lecția” de anatomie, mai că nu voiau să mănânce strugurii-neuron, ca să le mai explic și altă dată. 

În filmuletul de mai jos, Nectaria încerca să-mi explice cum s-a creat o legătură nouă între doi neuroni atunci când a văzut la TV o imagine care a speriat-o.

Revenind la discuția despre conferință, după aproape două ore am plecat cu o mulțime de informații utile iar în mintea mea s-au declanșat mulți „aha”. 

Cel mai mult mi-a plăcut experimentul care ne-a demonstrat cât de repede poate scădea stima de sine atunci când ești sub presiune și ți se spune că nu ești atât de bun precum crezi. Mai exact, ni s-a dat să căutam anagrame pentru trei cuvinte simple din limba engleză. Inițial au fost câțiva care erau siguri de cunoștințele lor, dar pe măsură ce eram presați să dăm răspunsul, au apărut justificări,  forfotă, îndoială și sentimentul de siguranță s-a diminuat. A fost un exercitiu capcană, dat cu scopul de a ne face conștienți cât de repede putem să distrugem încrederea și stima de sine a copiilor noștri atunci când îi presăm, de exemplu, să rezolve ceva ce nouă ni se pare simplu. Repet, la noi, cei din sală, a durat TREI minute. 

Alt exercițiu care mi-a placut a fost cel din fișele de mai jos, unde trebuia să potrivim Ce spunem și ce NU copiilor cu motivația care susține recomandarea.

Am înțeles, în urma acestor exerciții, de ce  nu trebuie să laudăm rezultatul ci munca depusă pentru a ajunge acolo. Astfel, trebuie să-i facem conștienți pe copii că inteligența nu e trăsătură fixă sau definitivă. Trebuie să înțeleagă și să creadă că au capacitatea să-şi îmbunătățească abilitățile.

 Recunosc că am fost darnică și am lăudat orice fleac până acum, fără să aduc în discuție și efortul depus (acolo unde era cazul). Voi încerca să nu mai fac asta de acum. Tocmai de aceea le-am explicat despre neuroni, despre legăturile dintre ei, subliniind rolul exercițiilor. Le-am pus și filmulețe pe YouTube, să vadă exact ce se întâmplă în creierul lor atunci când învață lucruri noi și când le repetă. Mă întreb, de ce n-am făcut asta până acum? De ce am ales să le învăț mai întâi despre lumea înconjuratoare în loc să încep cu noțiuni despre propriul corp și funcționalitatea acestuia? 

Stiu că nu e târziu nici acum dar mai știu și că nu mă gândeam să fac asta dacă nu participam la această conferință.  

Mulțumesc, Luminita Malanca pentru invitație! Nu pot descrie exact cât mult mi-a plăcut și cât de mult mă bucur că am participat.

Vă las mai jos și câteva imagini pe care le-am găsit pe holul sediului EKA, un spațiu cald și plăcut, la fel că toți oamenii pe care i-am întâlnit acolo.

Copiii, ființe sexuale 

Copiii, ființe sexuale 

Irina are aproape 6 ani. Știu că în curând, vreau sau nu, o să începem să purtăm  discuții despre sex/sexualitate. Îmi e tare frică de această etapă dar știu că e ceva ce trebuie să se întâmple și vreau ca eu să fiu cea care îi răspunde, chiar dacă o să-mi fie greu. 
 

 Eu, la fel ca mulți din generația mea, nu am avut parte de prea multe răspunsuri primite în familie. Din contră, pentru orice întrebare „rușinoasă” fie eram luată în râs și primeam un răspuns superficial, fie eram certată. Așa se face că, trecând de câteva ori prin asftel de situații,  am renunțat să mai întreb acasă și am început să caut răspunsuri în alte părți. Și am găsit foarte ușor, în casetele video ascunse după canapea, la vecinii care aveau acces la filme porno, în reviste, la prieteni sau la colegele de clasă. Nu am aflat nimic acasă. Nimic! Dar atunci nici nu mă mai interesa, erau atât de multe persoane în jurul meu capabile și dornice să mă ajute încât nici n-am simțit nevoia să mai întreb. Oricum, acasă mă simțeam ca „sub lupă” și ai mei aveau atâtea dubii în ceea ce mă privea încât dacă mai și întrebam ceva deja era clar că eram o „stricată”. Și culmea, chiar nu eram. 
 

Am avut o perioadă, în liceu, în care vorbeam „urât”. Mă simțeam sigură pe mine și specială când făceam asta. Era de fapt perioada în care puneam în vorbe tot ce știam și încercam astfel să fac totul să pară firesc. A trecut repede, din fericire, caci a fost un comportament care nu m-a ajutat, ci din contră. 

Acum, la 34 de ani, încă mai asociez sexul cu rușinea, sunt pudică și inhibată. Tocmai de aceea, pentru fetele mele îmi doresc să fie altfel. Imi doresc ca ele să primească răspunsuri, să afle totul fără să fie nevoie „să fure” și apoi să simtă rușinea. De aceea mă pregăsesc serios pentru perioada ce va urma.

Cu acest scop, duminica trecută am participat la conferinta „Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiunea și conectare ” care i-a avut ca vorbitori pe Gaspar Gyorgy, Diana Stanculeanu si Urania Cremene. 

Notez la liniuță ideile Dianei Stanculeanu, care a vorbit despre educația sexuală:

– să nu uităm, copiii sunt fiinte sexuale, deci educația sexuală trebuie sa înceapă de la naștere, de când îi învățăm părțile corpului. Ea trebuie să continue etapizat, pe măsura ce copilul crește și prezintă interes.

– mulți părinți cred că discuțiile despre sex mai degrabă dau idei. Nu este adevărat,  ideile vin oricum.  Noi trebuie să le punem în ordine și să îi ajutăm cu răspunsuri clare, să nu fie nevoie să caute și în alte părți.

–  inițiază discuția și răspunde la întrebări cât mai devreme. La 13, 15 ani e deja târziu, la această vârstă au aflat deja și nu mai vor să discute cu părinții.
 

– răspunsul la întrebările „dificile” trebuie să fie natural, fără detalii specifice și în funcție de vârstă. 

–  nu lăsa educația sexuală în mâinile altor „educatori” (masa – media,  gașca,  școală,  internetul) care pe lângă faptul că pot transmite informații eronate, nu țin cont de emoții,  valori sau de puterea de înțelegere. 

– discută cu copilul despre atingerile potivite și nepotrivite. Nu amâna, spune-i din timp, căci cele mai multe abuzuri au loc la vârstă preșcolară și de cele mai multe ori, abuzatorii sunt persoane apropiate familiei.

În urma participării la eveniment am prins curaj. Sper să reușesc să mi-l păstrez și să nu fac vreo gafă de genul acesta. 🙂

Mulțumesc,  Mozaic Media, pentru invitatie! A fost cel mai bogat eveniment la care am participat, din toate punctele de vedere. Am primit multe sfaturi valoroase, ne-am îndulcit și am plecat și cu o mulțime de cadouri.
PARTENERII evenimentului au fost: MOMKI and Friends, Starbucks, Savo Romania, Medicover Romania, NN, Alvityl, Aanaftin, Anaftin Baby, Quixx Protect, Apa Kangen – Intoarcere la origini, Next, Boiron Romania, Klorane Bebe și s-a desfășoarat cu SPRIJINUL: Cofetaria Piticot, Maio, Profructta, Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti , Cofetaria Magnolia.