Timp câștigat 

Timp câștigat 

Azi a fost o zi frumoasă! Și încă nu s-a terminat! Fetele sunt în parc cu TataLor iar eu cu Bebelusul de bucurie am rămas acasă. El doarme linistit lângă mine.
Și liniștea e în toată casa! Mai ales în sufleletul meu.

Am reușit să dorm la prânz o oră. Mica și bebe dormeau și ei iar cea mare s-a jucat singură în sufragerie. Când m-am trezit am găsit-o scriind pe o hârtie o listă de „comori”. Mai exact, litere de mână, de tipar și cifre. Ieri comorile ei am fost noi, toți din familie, plus prune, nectarine și nuci iar azi a completat. Sunt mândră de ea ca înțeles că a înțeles ce înseamnă o comoară.


Apoi am început să desenăm. Am făcut o formă mare neregulată și i-am zis, in glumă, să transforme desenul în ceva cunoscut. Fără să stea pe gânduri a făcut o trompă și două urechi uriașe și i-a ieșit un elefant. Cam creț ce-i drept dar nu asta a contat. Ne-am jucat așa până n-am mai avut loc pe foaie (așa a stabilit ea) și m-a uimit de fiecare dată cu ideile pe care le avea. Nu ne-am mișcat de pe canapea o ora, timp în care am fost lângă ea nu doar fizic, așa cum am fost, din păcate, în ultimele zile. Ne-am încărcat reciproc „bateriile”.

 Ne-am jucat apoi cu cocă și făină în sufragerie. O idee nu prea strălucită dar care i-a adus multă bucurie.

Îmi vine să mă pup pe obraji că mi-am dat voie azi să mă bucur de joaca cu mândra mea. Sunt zile în care nu știu pe ce-mi cheltui timpul. În care sunt pe lângă ele, nu cu ele. În care mă joc doar pentru că trebuie. Dar azi am fost acolo și am trăit bucuria din ochii ei.

Îmi doresc să pot face asta zilnic, măcar puțin.

Te rog, Doamne, dă-mi ochi să văd cât de repede creste și minte să înțeleg că timpul pierdut e…pierdut!

Cu fericirea la piept

Cu fericirea la piept

Vreau să fac ceva de mâncare. Cel mic stă la pieptul meu și moțăie. Încerc să-l pun jos- plânge. Încerc să-l legăn ușor să adoarmă-plânge. Mă plimb cu el în brațe prin cameră și agitația pune stăpânire pe mine. Începe să mă doară capul. A adormit! Mă așez pe fotoliu. Deschide ochii, se uită la mine și zâmbește. Apoi îi închide la loc liniștit. O mână cade ușor pe lângă corp. E atât de mică! Și tu, tu ești un ghemotoc! Te iubesc, dulce minune! Am înțeles! Nu vrei să dormi sau să stai singur în pat, vrei să te odihnești la mine-n brațe. Vrei să fiu lângă tine. Așa voi face! Iarta-ma ca uneori mai uit! Acum, cât încă îmi dai voie, te voi ține atât cât vrei tu!
Mulțumesc Doamne ca îmi dai ocazia sa strâng la piept fericirea!