De fapt nu, nu a trecut! O sarcină pierdută rămâne pierdută chiar dacă viața merge mai departe și lacrimile s-au terminat. O sarcină pierdută rămâne pierdută!
Trei în cer, trei pe pământ! Ce echilibru dureros! Nu mai plâng și nu mai vreau să mă plâng. Accept că Dumnezeu a îngăduit asta și refuz să mă gândesc acum de ce a făcut-o. Îmi voi da seama cândva, când o să fiu mai liniștită și o să pot să mă privesc mai atent. Acum gândurile mele sunt risipite. Sunt năucă și confuză deși încerc zi de zi să mă adun.
Încep din nou să scriu, câte puțin în fiecare zi, poate asta mă va ajuta. În ultimul timp m-am gândit că nu am nimic de spus și de aceea am renunțat să mai scriu. Dar, gata, vreau să ies din pasa „nu știu, nu pot, nu văd, n-aud” !
Deci, bun găsit!
🙁