În sfârșit, am ajuns pentru prima dată la „Portret de femeie”. Încă nu am fotografia, urmează să o primesc în câteva zile pe mail. Abia aștept!
Am ajuns la Mall mai devreme cu o jumătate de oră de teamă să nu îl pierd pe Cristian Șuțu. Așa am pățit acum doi ani de Crăciun când am lăsat pe ultima zi și am ajuns chiar când își strângea aparatura. Acum m-am asigurat că nu plec acasă fără portret. Sunt entuziasmată ca o adolescentă care tocmai a fost la o întâlnire. 🙂
Și, ca seara să fie și mai frumoasă și să profit la maxim de fuga de acasă, am dat o raită prin câteva magazine de haine, apoi „m-am scos” la o cafea. O cafea bună! La început mi s-a părut puțin ciudat să stau singură într-o cafenea apoi m-am gândit că nu e chiar așa, că îmi sabotez ieșirea cu gânduri aiurea. A fost plăcut, m-am bucurat de cafeaua mea încet, în tihnă. În mod sigur o să repet experiența.
Seara s-a încheiat perfect, cu un cidru mândru băut la un Catan. Acum e liniște, fetele dorm lângă mine iar Efrem în camera cealaltă lângă Alex. Sunt obosită dar fericită că am făcut ce am vrut dar mai ales că am un soț care a făcut totul posibil. Căci, dacă nu stătea el cu copiii, făceam zeci de cadre de portret de femeie… în gând.