Ultima data am scris ieri. Adică sâmbătă. A? N-a fost ieri? Pf, cum trece timpul așa de repede? Unde se grăbește? Iar sunt în urmă. Nu simt deloc asta, din contra. Eu simt că sunt la zi cu tot si cred că timpul e cel care și-a pierdut noțiunea…
Duminică
Irina a fost azi în excursie. Dimineață, când a plecat, a început să plângă așteptând liftul. Noroc că a venit repede, altfel începeam și eu să plâng în fața ei. Nu e rău, nu mă ascund, nu îmi ascund lacrimile și emoțiile de ea, dar nu voiam să plece și mai tristă decât era.
Nu știu cum a trecut ziua, nu știu când s-a făcut seară dar știu sigur că mi s-a întors sufletul la loc când a intrat pe ușă.
Luni
O zi lungă de luni. O zi ploioasă și gri. Cel mai mult m-am bucurat azi când în frigider am găsit o sticla de Sprite. „Fericirea-i un lucru mărunt…” Mulțumesc, iubitule!
Marți
Azi am încercat să îi pregătesc și eu o surpriză, să-i fac napolitană cu cremă de alune. N-am reușit, nu mi-a ieșit. :/ Așa pățesc mereu, de cate ori vreau să impresionez, o dau în bară. Asta că să nu-mi iau nasul la purtare, probabil.
Copii sunt bine, (aproape) au terminat cu tusea. Toate bune și locul lor!