Ultima zi de școală

Irina a terminat clasa pregătitoare. Am emoții și îmi doresc foarte mult să nu i le transmit. Nu și de data asta…

Regret decizia de a o înscrie la școală! Cred că îi era mai bine dacă mai așteptam un an. Și asta nu pentru că ea nu era pregătită sau că avea vreo problemă. Nu! Problema nu este la ea ci la cea care trebuia să îi fie model.

„Ești o proastă! N-ai învățat nimic!”

Așa mi-a zis săptămână trecută. Nu a putut să îmi explice clar ce înseamnă și nici contextul nu l-a nimerit dar asta nu a împiedicat-o să mă privească în ochi și să mi-o spună. A auzit la școală…

In acest an nu pot să spun că a progresat în vreun fel, din contră…vorbește răstit, pedepseste, pârăște și mai nou jignește.

Sunt multe de spus despre ceea ce se întâmplă la clasă și despre felul în care au fost tratați copiii tot anul dar nu vreau să mă prindă dimineața cu ochii în tavan și cu tensiunea mărită.

…….

Ce voi face? Nu am idee! Simt că joc într-un film prost. Să spună cineva, „Stop, regie!”

…..

Mâine e ultima zi de școală. Doamna nu vine. Absentează din nou. Probabil că îi voi pune eu Irinei coronița pe cap. Probabil că ea o să fie tristă că Miss nu e iar eu va trebui să mint și să o acopăr, să spun că sigur și miss regretă că nu e cu ei în această zi importantă. Probabil că o să fie fericită la gândul că o va revedea la toamnă. Iar eu voi minți din nou…