Afară plouă! Mă uit pe geam și mă gândesc dacă să mai ies sau nu. Cred că afară e o nebunie, așa se vede dinăuntru. Ies! Îmi place și mă bucur că am hotărât asta! Îmi face bine aerul asta, mirosul de asfalt ud, de iarbă udă.
E prea mare gălăgia ca să și aud ploaia așa că dau muzica tare în căști. Merg și zâmbesc fără teamă să fiu văzută și considerată nebună.. Oamenii sunt prea preocupați să nu se ude și fie se grăbesc, fie se ascund sub umbrele. Chiar simt că nimeni nu mă vede, că sunt eu și ploaia. Văd multe cizme de ploaie și mă gândesc cât de mult mi-ar placea să merg desculță.
La trecerea de pietoni nu pot trece decât prin apă. Ce bine! Nu mă descalț dar simt apa până la gleznă. Și din nou mă bucur! Aș mai sta pe loc dar sunt deja în întârziere și risc să pierd autobuzul. Poate la întoarcere…
Traversez și urc în autobuz. Surpriză…și aici plouă. Puține sunt locurile în care nu curge apă din acoperiș. Mă gândesc că nu m-ar mira să văd și aici oameni cu umbrelele deschise. 🙂
Am ajuns! Cobor și merg încet prin ploaie. Privesc în fiecare baltă. Văd cerul! Alt motiv pentru care îmi place ploaia, aduce cerul mai aproape. Ba chiar mi-l pune la picioare…
Iubesc ploaia,
În ea intră
O infinitate de gînduri.
Gînduri ce mă doboară
în fiecare zi,
Gînduri ascunse
sub ploaie….
Iubesc ploaia,
sub ea lacrimile par
nişte picături vărsate
de cer asupra
pământului chinuit
de durerea oamenilor…
Lacrimi ascunse
sub ploaie…
Ce frumos! Și mie îmi place sunetul ei. ?
? puteam să ghicesc asta și mă bucur!