Pe pagina de Facebook a Mirelei Retegan a fost pusă zilele trecute o întrebare care m-a pus pe gânduri: „Ce ai face pentru copiii tai dacă ai afla că mai ai doar un an de trait?”
Ce aș face?
M-aș asigura că amintirea mea rămâne mereu vie!
Le-aș vorbi mai des despre dor si alinare, durere și vindecare, iubire si sacrificiu. Despre bunătate și credință. Despre Fericire si Dumnezeu.
Dar, cel mai mult, le-aș cere iertare!
Rânduri pentru mai târziu
Aș vrea să credeți că lipsa mea nu-i o pedeapsă, ci voia Bunului Dumnezeu.
Aș vrea să știți că totusi sunt cu voi mereu, clipă de clipă, la fiecare pas!
Nu deznădăjduiti! Iar când dorul doare, căutați-mă în fiecare răsuflare!
Copii buni, vă cer iertare!
Pentru ultima oară, vă cer iertare!
Iartați-mi tristețile vădite,
Iartați-mi vorbele răstite,
Iartați-mi iubirea uneori nespusă,
Iartați-mi tot ce-am greșit,
Cu vorba, cu gândul, cu fapta,
Voi sau nevoit!
Mă iertați, copii buni!
Pentru ultima oară, mă iertați!
M-am crezut uneori un zeu,
Ca și cum erați doar ai mei… uitând de El…de Dumnezeu.
V-am pedepsit deseori și nu v-am ascultat mereu.
Mă iartați, copii buni!
Pentru ultima oară, mă iertați!
Iertați-mi absența!
Iertați-mi vorbele nespuse și mângâierile pe care nu vi le mai pot da! Iertați-mi serile fără „noapte bună”!
Iertați-mă în zilele de sărbătoare!
Iertati-mă atunci când ceva vă doare!
Iertați-mă că nu sunt cu voi în prima voastră zi din orice început,
Sau în ultima a fiecărui sfârșit.
Iertați-mă atunci când umărul meu nu e locul în care puteți plânge,
Iar mâna mea nu e cea care va șterge lacrima!
Mă iartați, copii buni!
Pentru ultima oară, mă iertați!
Pentru fiecare răsărit,
Pentru fiecare apus,
Pentru fiecare anotimp,
Pentru fiecare lacrimă,
Pentru fiecare zâmbet,
Pentru fiecare durere,
Pentru fiecare bucurie,
Mă iertați, copii buni, că nu sunt lângă voi pentru fiecare!
Mă iertați, copii buni,
Pentru ultima oară, iarăși mă iertați!