Te iubesc, măicuță bună! Mi-e atât de dor de tine! Și am atâtea să iti spun!
N-am mai scris de mult. Așa am simțit. Dar azi, acum, gândul mă poartă la tine mai mult decât în alte zile. Știu că ai fi mândră de mine și vreau să-mi rămână scris asta.
Îmi amintesc mereu cum vopseai tu ouale roșii în tuciul mare. Cu baticul prins la spate și cu fusta ta largă, te apucai imediat după prânz.
Făceai focul în grădină, la pirostrii. Stăteam lângă tine și abia așteptam să văd cum prind ouăle culoare. Când erau gata, le scoteai cu grijă și le puneai în coșuri mari, căptușite cu leuștean. Ah, cum mirosea în toată curtea! Mirosul ăla nu l-am mai simțit de când ai plecat. Până azi. Am așteptat să adoarmă copiii, am vrut să fiu singură, să le fac în liniște. Abia așteptam! Le-am pus în coș cu mult leuștean. Exact cum făceai tu, Zâna mea. Și am simțit că ești cu mine! Mirosea…a tine!
Mă gândesc la tine în fiecare zi Am poza ta în bucătărie iar la geam am pus garoafe, preferatele tale. Dar cel mai mult, stii bine, îmi esti în suflet, acolo unde ai fost mereu.
Te iubesc, Zâna mea!