Astazi am invatat ca barierele de comunicare pe care mi le pun singura se pot ridica cu usurinta. Trebuie doar sa conștientizez cauza existentei lor.

Astazi mi-am reamintit ca imi place sa merg la librarie si sa rasfoiesc cat mai multe carti.

Astazi am descoperit ca pot sa ies din librarie fara sa cumpar (prea multe) carti. A fost greu!

Astazi mi-am dat seama ca imi place sa merg cu maxi taxi acasa. Am timp sa citesc.

Astazi m-au surprins placut copiii de la anul 3 care inca sunt copii normali.

Astazi m-am bucurat sa imi aud copiii cantand la tambal. Iubesc entuziasmul lor si ma fascineaza cat se usor invata sa cante la un instrument atat de greu.

Astazi m-a dezamagit timpul scurt pe care l-am petrecut alaturi de copii.

Astazi am reusit sa pun in stratul inaltat arpagic, morcovi, spanac, ridichii si salata.

Multumesc, Doamne, pentru ziua de azi. Multumesc pentru copiii mei minunati, pentru copiii de la scoala, pentru sotul meu bun, pentru socrii si parinti. Pentru toate-ti multumesc! Tine-ne, Doamne!

Ce sîntem noi Doamne?

Traian Dorz 

Ce sîntem noi Doamne? – umbră și părere
un suspin de-o clipă iar apoi tăcere
ce curînd ne crește și ne ia pămîntul
izvorîm cu apa și plecăm cu vîntul.

Ce lăsăm noi Doamne la plecarea noastră
din taina cea neagră spre taina albastră?
vrednică-i de voia și zările Tale
doar urma luminii pe-a dragostei cale.

Ce luăm noi Doamne din visul opririi?
– doar sfînta cenușă jertfită iubirii
cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii
și roua de aur din ochii minunii.

Ce ținem noi Doamne al nostru-n vecie?
– doar ce dăm acuma la alții și Ție
doar dulcea tăcere sfințită-n suspine
doar ceasul de taină trăit lîngă Tine.