Cândva, când floarea mea mare era singurul meu copil, am citit că e mai ușor cu doi decât cu unul. „O glumă proastă!”, asta am gândit atunci. Nu reușeam să înțeleg cum e posibil.
Când era mică îmi era extrem de greu să mă descurc cu ea. Plângeam aproape zilnic, eram nemâncată, nespălată, nedormită și mereu cu „capsa pusă”. Făceam mâncare noaptea, stăteam până la unu, două să gătesc pentru că ziua nu reușeam nici să fac un duș, să stau la bucătărie, niciatât. Și în zilele în care totusi îndrăzneam să fac de mâncare, în bucătărie era război. Oale, linguri, polonice, căni, jucării, orice numai să mă lase să toc o ceapă.
Zilele au trecut (unele dureros de încet) și când ea a împlinit 2 ani si 3 luni a mai apărut o floare în casa noastră. Una foarte linistită. Nu a avut colici, a dormit mult și nu prea și-a făcut simțită prezența în primele luni. Cea mare a adorat-o de la început. I-a cedat usor locul în brațe, în căruț, in scaunul de masă. Momente de gelozie nu au existat deși am surprins-o de câteva ori uitându-se trist în timp ce eu o mângâiam sau dansam cu cea mică în brațe. A acceptat ușor rolul de soră mai mare și a început chiar să mă ajute. Îi punea pe jos munți de jucării, îi „citea’, îi spunea povești.
Nici nu mi-am dat seama cât de mult mă ajuta până când nu a rămas o săptămână la țară, la bunici. Abia atunci am realizat că cea mica nu e tocmai un model de cumințenie așa cum credeam, ci era așa datorită celeilalte. Luni la ora prânzului eram aproape de plâns, abia reușisem să gătesc. Mi-am amintit că așa era și cand cea mare era copil unic. Exact la fel! Am întors iar bucătăria pe dos. A stat numai atârnată de mine, în brațe sau în SSC. Uitasem cum e să mergi baie doar însoțit!
Am realizat atunci cât îmi era de greu cu ea, deși era una… Că atunci când sunt amândouă se au una pe alta. Eu îmi fac treaba la bucătărie iar ele se joacă în sufragerie. Și separat dacă se joacă dar sunt acolo, în aceeași cameră și nu mai e nevoie de prezența mea. Cea mică stătea de cele mai multe ori în sezlong în mijlocul camerei iar cea mare își făcea de lucru pe lângă ea. Și era liniște!
Concluzia: îmi e muuult mai ușor cu amândouă!
Acum ma gandesc, oare la al treilea
cum e ?
