Azi am simtit din nou cat de mult mă iubeste Dumnezeu! Cum mă ajuta să revin cu picioarele pe pamant și să-mi îndrept gândurile spre El atunci când o iau razna.
În casă era liniște. Toti copilașii dormeau. Mă pregăteam să fac celui mic o supă. Am pus apa la încălzit pe ochiul mare și am aprins și ochiul mic să mai încălzesc puțin bucătăria. Am curățat legumele, le-am pus pe tocător si așteptam să fiarbă apa ca să le pun în oală. Fără sa-mi dau seama am pus tocătorul pe aragaz, pe ochiul mic. Mi-am făcut cruce și am zis „Doamne ajută!” apoi „m-am certat” în gând că am făcut asta, că, „fac doar o supă, nu mare lucru”. M-am întors cu spatele și am inceput sa butonez telefonul, să intru pe Facebook. De data asta conștiința doarmea, nu m-a mustrat, deși am zis că țin post și intru doar seara. Miroasea a ars. M-am gandit că era ceva pe fundul oalei. M-am întors doar când am auzit că sfârâie ceva și am vazu tocătorul arzând. Îl pusesem, fără să vad, pe ochiul mic care era aprins. Din fericire l-am stins cu ușurință. Dar mă gândesc ce se întâmpla dacă nu eram acolo. Mă îngrozesc și nu pot decât să mulțumesc Domnului că m-a ajutat, chiar dacă făceam „doar o supă”.