Ce nu îți spune nimeni înainte de a avea copii

Prietena mea este însărcinată! M-am bucurat sincer la aflarea veștii! Dar, mai apoi,  când mă gândeam la ea nu-mi venea în minte decât „săraca, vai de capul ei!”. Sper să nu te sperie  ceea ce îi voi spune dar simt că trebuie s-o fac, că doar ești prietena mea.

Spun încă de la început că a avea copii e cel mai frumos lucru din lume. Dar și cât e de greu… Pe lângă responsabilitatea pe care o ai atunci când ești părinte, mai sunt și „micile” schimbări care te pot da peste cap destul de mult dacă nu ai habar de ele.

   Eu, la primul copil, știam că un bebe doar mănâncă și doarme. Atât!

Nu știam nimic de colice sau de dureri de dinți. Și credeam că al meu copil e bolnav, că plângea mult și mă plimbam câte trei ore pe noapte cu el în brațe în jurul mesei.

Nu știam că alăptarea, despre care citisem doar că e frumoasă, chiar magică, poate să îmi facă răni îngrozitoare și să-mi provoace atâta  durere.

Nu știam cât de dificilă e recuperarea după operația de cezariană.

Nu îmi spusese nimeni de depresia post partum. Și am intrat în viața de mamă fără să am habar de ce mă așteaptă.

Când am ajuns acasă de la spital credeam că o să înceapă viața de basm, văzută prin filme, dar de fapt a fost de groază. Am plâns mult, am urlat chiar și am crezut că nu sunt făcută să fiu mamă. Am supraviețuit, în unele zile cu greu, dar am reușit. Asta pentru că am capitulat, am zis „faca-se voia ta …copile”, am renunțat la asteptări de genul „să crească odată, să pot să dorm și eu o noapte întreagă”, sau „să meargă la grădi să scap”, etc.

Apoi a venit al doilea copil. Știam la ce să mă aștept și în felul acesta am reușit să depășesc mai ușor momentele dificile, să ma bucur mai mult. La al treilea bebe nimic nu e nou deocamdată, sunt mai calmă și mai răbdătoare.

Pot să spun sincer că cel mai greu mi-a fost când aveam un singur copil, mai ales în primele luni. Atunci totul se schimbă  iar dacă nu ai habar de asta, e foarte greu să accepți și să faci față. 

Așadar, draga mea, în curând vei începe o viață nouă! 

Lucrurile se vor schimba, fie că vrei fie că nu! Dar, hai să le luam pe rând:

– recuperarea nu e chiar așa  rapidă, mai ales în cazul operatiei de cezariană. Vei avea dureri îngrozitoare, mai ales când tușești/ strănuți sau te trece pipi. Vezica nu mai funcționează normal o perioadă și nu mai e senzația normala ci durere (asta mai lipsea, că în rest, toate sunt roz).

– alăptarea e dureroasă la început,  poate chiar extrem de dureroasă dacă bebelușul ne e atașat corect la sân. Insistă, nu renunța, o să reușești până la urmă! Sfârcul retezat o să fie doar o amintire…

–   la revedere somn profund,  somnul stil „bustean”  îl vei mai avea peste câțiva ani. Până atunci o să fie fragmentat de colici,  dinți,  febră,  vise, pipi, apa, foame, etc, etc, etc. O să dormi iepureşte, o să ai coșmaruri că nu mai e copilul în pat sau că ai stat pe el. (Eu ziele trecute îl cautam prin pat pe Buburuză. Era doar Bobiță lângă mine… Nu întreba. Pot spune doar că pe al meu îl cheamă Efrem.)

–  adio leneveală, nu te vei mai putea uita la TV până târziu pentru că a doua zi  ești trezită, vrei nu vrei, foooarte de dimineață. Evident, nu vei mai putea lenevi până târziu în pat, nici măcar în week-end.

– fără planuri!   Vei avea zile în care nu vei face nimic din tot ce ti-ai propus, mai ales în primele luni. Câteodată bebe doarme non-stop. Dar sunt și zile ( mai exact alea în care tu îți propui dis de dimineață să dormi ori de câte ori o face el sau să faci mâncare/curățenie) în care nu doarme deloc. Da’ deloc! 

–  liniștea capătă alt sens! Vei învața toate punctele din casă în care parchetul scârțâie. Uneori poți bate toba lângă un copil care doarme, dar parchetul, ah, parchetul, dacă scârțâie, te-ai dus!

–  plimbări lungi SINGURĂ, un vis frumos căci dacă alăpteazi, toate ieșirile în oraș fie vor fi făcute cu bebe la purtător, fie vor fi foarte, foarte scurte. S-a zis cu raziile prin magazine, cu „clătirea ochilor” sau „vânătoarea de reduceri”.

–  vei învăța să faci economie la apă, căci duşul zilnic, mai ales în perioada erupțiilor dentare, va deveni săptămânal.  Iar spălatul pe cap, un lux…

– adio junk, în primele luni nu vei mai putea mânca tot ce poftești. O felie de pizza (doar una) te poate „costa” o noapte de somn (fragmentat cum spuneam mai sus, dar, somn).

– ai zis baie cu spumă? Vezi sa nu, nu vei mai putea sta în cadă ci vei trece la dușuri rapide. Aici, e cam ciudată treaba, căci o să te pricopseşti,  în mod cert, cu „paranoia de duș„. Adică, intri sub duș, te săpunești, ai impresia că te strigă sau plânge copilul, oprești apa si asculți. Nu se aude nimic. Dai drumu la apă, te grăbești să te clătești, iar auzi ceva. Oprești apa și asculți. Nimic! Și tot așa până ieși din baie. Eu pățesc asta și când fetele sunt la bunici și sunt singură acasă.  Deci, ce să zic, ai grijă, e boală grea. Încă nu știu dacă și cum se vindecă.

– adio ordine, şi asta pe termen lung, căci casa ta nu o să mai fie niciodată la fel de curată ca înainte de copii. Zi de zi faci curat și tot pare că în locuința ta se dă o bătălie. A, ai grijă la piesele de lego, daca se întâmplă să calci pe vreuna poate să-ti provoace o un episod grav al sindromului Tourette!

– uneori şotul tău o să fie foarte implicat! Doar uneori, nu uita că și el e tot începător! O să te surprindă când o să vezi cât de repede poate să-l adoarmă bebe. Da, ai citit bine, copilul pe el, nu invers… 

– toată atenția la copil! Am spus TOATĂ! O să devină un lux să vorbești la telefon  fără să fii întreruptă. Mie acum mi se spune, după 3 minute, „hai, gata, ai vorbit destul, închide! „. Dacă depășesc limita sunt strigată de zeci de ori, mă lupt fizic să țin telefonul la ureche, sunt chemată la baie sau pusă să satisfac o nevoie acută de genul „muuuuci!”

 Tot aici intră și mersul la toaletă însoțită, că doar nu vrei să-ți neglijezi copilul și să mergi singură la baie, nu?  

– totul ultra-rapid! Vei întelege adevaratul sens al cuvântului rapid și îți vei însuși asta în toate activitățile, cumpărături, gătit, curățenie, duș, chiar și sex (preludiul o să fie timpul în care îți dai pantalonii jos. Maieul nu, ca sânii sunt pentru alăptare acum!).

– Nervi?  O, da! Mulți nervi! O să ai zile în care o să-ți treacă prin minte  „Cine m-a pus? Dacă știam…” sau chiar „Dau cu el de pământ dacă mai mârâie o dată!”, „Nu mai pot! Nu mai vreau!” apoi o să te căiești că ai  gândit la aşa, o să plângi și o să te consideri o mama rea, denaturată. Stai calmă,  e doar un început de depresie.  

Mai vrei? Știu, sunt multe!  Și simt că n-am spus tot! Mă opresc totuși, te las să te bucuri de ultima parte a sarcinii. Că dup-aia…

      Hai să punem și puțin roz!

Nu vreau să îți dau sfaturi sau să fac pe deșteapta, vreau doar să-ți spun ce lucruri istețe am făcut eu după ce am născut copilul numărul și care mi-au ușurat viața. Cu siguranță îmi erau de mare folos și la primul copil, dacă mă gândeam sau dacă mi le spunea și mie cineva. Așadar:

-în primul rând, am dormit cu copilul în pat încă din prima zi. Am alăptat în somn, nu m-am chinuit să mă dau jos din pat, să ridic copilul și să stau pe marginea patului să alăptez. A fost simplu și frumos!

– n-am schimbat copilul noaptea decât dacă avea caca. Nu s-a iritat, n-a pățit nimic! 

-mi-am cumpărat un balansoar în care am cărat copilul cu mine peste tot prin casă. Am putut astfel să fac duș liniștită,  să gătesc, să calc rufe, etc. Uneori, chiar îl lua somnul în el uitându-se la mine.:)

– am cumparat un sistem de purtare ergonomic în care am ținut mult copilul în timpul erupțiilor dentare.

-am renunțat la ideea de a-i face cu orice preț un program de somn ziua. În timp şi-a stabilit singur o rutină. Astfel, l-am ascultat și m-am uitat la el, nu la ceas.

-l-am ținut în brațe oricât și oricând, fără teamă de „se-nvață” sau de „prea mult”.

Privind în urmă, știu că la început mi-a fost greu din cauza mea. Că nu am încercat să fac lucrurile să fie mai ușoare.  Aveam niște așteptări și niște planuri care nu s-au realizat și din cauza aceasta am fost extrem de frustrată și agitată.  În momentul în care am realizat că nu pot controla totul, că viața mea nu mai e și nu o sa mai fie niciodată ca înainte, atunci lucrurile au început să se aranjeze diferit. Mă bucur  că am reușit să văd asta, chiar și așa,  cu întârziere.  Pentru ceilalți doi copii startul a fost diferit deși, în mare, povestea e aceeași.

Închei prin a-ți spune, prietenă dragă,  să te lași ghidată de instinctul matern, să te lași condusă de copilul tău. Uită de ceas, uită de reguli, uită de tot și începe viața alături de el. Creșteți împreună!  Bucură-te  mereu de tot, chiar și de nopțile nedormite. Cândva cu siguranță vor fi o amintire plăcută și îți va fi dor de perioada în care puiul tău era bebeluș.

 A, și încă un lucru, multumeşte-I lui Dumnezeu că te-a ales să fii mamă, că ai privilegiul de a vedea cum puiul de om crește sub ochii tăi!