Dormi lângă mine. Țin mâna pe pieptul tău. Ascult cum respiri. Simt cum îți bate inima. Tresari și îți îndeși nasul în tricoul meu. Scoți un sunet pe care știu că nu-l voi mai auzi după ce vei mai crește. E un sunet de bucurie amestecat cu nerăbdare. Vrei să mănânci și te bucuri că sânul e atât de aproape de gurița ta.
Iubitul meu mic, ești atât de frumos. Mă gândesc cum o să arăți peste câțiva ani. Dacă te vei mai uita în ochii mei cu atâta drag. Dacă mă vei mai adora. Dacă vei mai chiui de bucurie când mă vei vedea.
Ești incredibil! Ești minunat! Ești frumos! Te ador! Îmi vine să plâng când îți văd chipul senin. Mor de dragul zâmbetului tău! Mor când văd gingiile alea roz așa goale, fără un dinte măcar! Te strâng în brațe și nu mă satur să te pup! Ești minunea mea! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!
Uuuu, cât de frumos! ❤️
Mai bine sa profitam de momentele astea la maximum, mai târziu vor pleca din casa noastră dar nu și din inimi. Sa speram ca-și vor mai aminti din când in când și de mama.
Mă gândesc din când în când apoi îmi alung repede gândurile ca o iau razna de teama. Și incerc, cum ai spus și tu, sa ma bucur de ei acum. 🙂