E mică, blondă, cu ochii dezarmant de albaștri și nasul cârn. Zâmbetul ei te topești. Iar când se întinde să te cuprindă în brațe parcă îți dă o pereche de aripi. Aripile ei de îngeraș. E atât de frumoasă că pare ireală. E frumoasă când râde, când zâmbește, când doarme, când plânge sau când nu-i convine ceva și se încruntă. Uneori mă întreb dacă e fata mea. Și mereu îmi răspund că nu, nu e a mea, nu e meritul meu. N-aş avea cum să plasmuiesc eu asemenea minune. Dumnezeu mi-a dat în grijă unul din îngerii Lui. Mulțumesc Doamne! Ajută-mă să o cresc și să am grijă de ea, să nu-şi piardă aripile și să rămână mereu a Ta.
