Sărbătorile de iarnă au venit anul acesta cu o liniște aparte. Nu a fost nimic grăbit, nimic apăsător si stresant. Fara agitatie si stres, doar timp petrecut impreuna. In ultimii ani, de cand au mai crescut copiii, e diferit totul. De sarbatori nu mai e asa multa agitatie legata de ce facem, unde mergem. E mai mult despre cum sa facem sa fie bine, sa fie liniste si sa nu ne agitam. Cu gandurile astea am am fost si la colindat cu copiii, asa cum facem in fiecare an. Nu am nai alergat ca in alti ani sa colindam tuturor ci am mers doar la cei cu adevarat importanți. Cel mai mult a contat faptul că am fost împreună si că am reusit si anul acesta sa duceam mai departe tradiția.
Crăciunul a venit cu acea emoție si liniste pe care nu o poți explica. Luminițe, miros de brad, de ceva bun, bucuria copiilor si venirea lui Mos Craciun, toti iubim perioada asta a anului.
Revelionul a fost liniștit, dar plin. L-am petrecut acasa, cu finii si bunicii. Ne-am simtit bine impreuna si ne-am bucurat de trecerea in noul an.
Serafim a împlinit 6 ani. La vârsta lui, lumea e încă plină de magie, iar el o trăiește cu o sinceritate care te dezarmează. Are o sensibilitate caldă și o bucurie simplă cu care aduce lumină în casă fără să încerce.
Irina a împlinit 14 ani și o privesc din ce in ce mai des fascinata de omul care devine. Nu mai e copilul mic de altădată, dar încă are ceva din acea lumină inocentă. Crește frumos, iar asta mă emoționează și mă surprinde în același timp.
Eu am împlinit 42 de ani. Nu, nu ii simt. Mai ales cand il am pe Ioan in brate, ma simt la la douazeci si putin. Doar cand ma dor genunchii imi amintesc ca desi ma simt tanara, nu mai sunt.
Ioan a făcut 1 an. Un an de viață trăit mai lent. Un an care a trecut greu dar care ne-a dat multe lectii valoroase. Ioan ne-a învațat, fără să știe, răbdarea, acceptarea și iubirea profundă, necondiționată. Ioan nu urmează timpul așa cum îl știm noi, dar ne învață să îl simțim altfel.
Nectaria a împlinit 12 ani. E la acea vârstă frumoasă dintre copilărie și adolescență, unde încă visează cu ochii deschiși dar începe să înțeleagă lumea altfel. Are o sensibilitate aparte și o liniște care ascunde multă profunzime. Bine, si apucaturi de preadolescenta care fac praf linistea de care spunem adineuri. Dar, le tratam (incercam) cu calm si Magneziu.
Alex a împlinit 40 de ani. Un prag important, dar purtat cu liniște și echilibru. Este un om minunat, bun și blând, cu o răbdare care ține casa noastră întreagă. Îl privesc uneori în rolul de tată si ma simt atat de norocoasa ca il am alaturi, pentru că felul în care iubește copiii este profund și firesc, fără efort, fără măsură. Este un sprijin tăcut, dar puternic, omul pe care mă pot baza fără să cer. Și, dincolo de toate, este omul pe care îl iubesc din ce în ce mai mult, pe măsură ce trece timpul.
Efrem crește și el în felul lui, cu energia și curiozitatea care nu-l lasă să stea pe loc. Are ceva arzător în el, o dorință de a înțelege, de a descoperi, de a merge mai departe. E bun si iubitor, e ajutorul meu cel mai de preț. Uneori e atat de încăpățânat si gălăgios, pus pe harță si fara astâmpăr dar cred ca e o etapa fireasca asa ca incercam sa nu ii taiem prea mult din elan. Mai presus de orice, il admir si sunt mandra de el!
Acum a venit primăvara. Aproape pe nesimțite. E ciudat cat de repede trece timpul si cum merge totul înainte, indiferent dacă ținem sau nu pasul. Parcă toate aceste momente au fost și ieri, și demult în același timp. Au fost multe clipe frumoase pe care nu le-am așezat în cuvinte atunci când s-au întâmplat.
Așa că scriu acum. Ca să le adun. Ca să le păstrez. Ca să nu se aștearnă uitarea peste ele și să le șteargă.
Slava Domnului pentru fiecare moment frumos! Slava Domnului pentru copiii astia minunați care inca mai călătoresc cu noi si isi doresc sa fie in preajma noastra cat mai mult timp!
Slava Domnului pentru tot!