MamaLor

MamaLor

Nu știu să scriu povești sau poezii,

Dar știu să le citesc lor în fiecare zi.

Nu fac cele mai bune mâncăruri,

Dar ei adoră să ne jucăm de-a „doamna bucătăreasă” și spun că gătesc perfect!

Nu am un parfum preferat,

Dar știu că nici un miros nu e mai frumos decât mirosul pe care îl aveau când erau bebeluși.

Nu știu ce haine se poartă,

Dar știu că orice aș pune pe mine, pentru ei sunt cea mai frumoasă.

Nu stiu cum să cos un goblen,

Dar știu să împletesc codițe blonde.

Nu știu cum să desenez un cal,

Dar fac cele mai frumoase inimioare.

Nu știu să dansez,

Dar știu să țopăi de fericire.

Uneori nu știu cine sunt cu adevărat,

Știu doar că sunt Mama lor.

E suficient! Sunt mama lor! Altceva nici nu mai conteaza!

De când sunt mamă știu atâtea lucruri importante! Restul…e doar rest!

Ziua Nectariei

Ziua Nectariei

Nectaria a împlinit cinci ani. Desi a trecut ceva timp de atunci, îi las aici câteva rânduri pentru mai târziu:

„Iubita mea cu ochi de cer, că te iubesc îți spun în fiecare zi. Îți spun și azi, te iubesc până la nori și dincolo de ei!

Iubita mea cu zâmbet cald, că te ador, tu știi prea bine! Îți spun din nou, mă-mbăt de fericire, privind la tine!

Iubita mea cu nasu-n vânt, că ești in viața mea un dulce cânt, ți-am spus de atâtea de ori! Îți spun din nou, ești armonia mea! Ești liniștea și pacea sufletului meu!

Iubita mea bună si blândă, eu îți greșesc mereu dar tu ierți și spui de fiecare dată „nu-i nimic”. Mielușeaua mea!

Îți multumesc pentru fiecare lecție pe care mi-o dai!

Îți multumesc pentru fiecare zâmbet, pentru fiecare privire și pentru fiecare îmbrățișare!

Îmi spui mereu „ce moale esti”! Îți multumesc pentru iubirea ta, blonduța mea bună!

Te iubesc, micuto!”

Mulțumesc , Doamne, pentru minunea mea mică! Pentru cei cinci ani alături de ea! Pentru tot ce mi-ai dat să trăim împreună! Pentru că m-ai ales pe mine să am grija ei! Ajută-mă, Doamne, și de acum înainte să mă bucur de ea și de frații ei! Multumesc, Doamne! Multumesc! Te iubesc!

Cu fericirea la piept

Cu fericirea la piept

Vreau să fac ceva de mâncare. Cel mic stă la pieptul meu și moțăie. Încerc să-l pun jos- plânge. Încerc să-l legăn ușor să adoarmă-plânge. Mă plimb cu el în brațe prin cameră și agitația pune stăpânire pe mine. Începe să mă doară capul. A adormit! Mă așez pe fotoliu. Deschide ochii, se uită la mine și zâmbește. Apoi îi închide la loc liniștit. O mână cade ușor pe lângă corp. E atât de mică! Și tu, tu ești un ghemotoc! Te iubesc, dulce minune! Am înțeles! Nu vrei să dormi sau să stai singur în pat, vrei să te odihnești la mine-n brațe. Vrei să fiu lângă tine. Așa voi face! Iarta-ma ca uneori mai uit! Acum, cât încă îmi dai voie, te voi ține atât cât vrei tu!
Mulțumesc Doamne ca îmi dai ocazia sa strâng la piept fericirea!