Cu doi e mai usor

Cu doi e mai usor

Candva, cand floarea mea mare era singurul meu copil, am citit ca e mai usor cu doi decat cu unul. O gluma proasta, asta am gandit atunci. Nu reuseam sa inteleg cum e posibil. Cand era mica imi era extrem de greu sa ma descurc cu ea. Plangeam aproape zilnic, eram nemancata, nespalata, nedormita si mereu cu capsa pusa. Faceam mancare noaptea, stateam pana la unu, doua sa gatesc pentru ca ziua nu reuseam nici sa fac un dus dar sa stau la bucatarie, niciatat. Si in zilele in care totusi indrazneam sa fac de mancare, in bucatarie era razboi. Oale, cratite, cani, jucarii, orice numai sa ma lase sa toc o ceapa. Zilele au trecut (unele dureros de incet) si cand ea a implinit 2.3 ani a mai aparut o floare in casa noastra. Una foarte linistita. Nu a avut colici, a dormit mult si nu prea si-a facut simtita prezenta in primele luni. Cea mare a adorat-o de la inceput. I-a cedat usor locul in brate, in carut, in scaunul de masa. Momente de gelozie nu au existat desi am surprins-o de multe ori uitandu-se trist in timp ce eu o mangaiam sau dansam cu cea mica in brate. A acceptat usor rolul de sora mai mare si a inceput chiar sa ma ajute. Ii pune pe jos munti de jucarii, ii „citeste”, ii spune povesti. Nici nu mi-am dat seama cat de mult ma ajuta.  Saptamana trecuta a ramas „in vacanta” la tara, la bunica. Abia atunci am realizat ca cea mica nu e un  tocmai un model de cumintenie asa cum credeam, ci ca e asa datorita celeilalte. Luni la ora pranzului eram aproape de plans, abia reusisem sa gatesc. Mi-am amintit ca asa era si cand cea mare era copil unic. Am intors iar bucataria pe dos. Mi-a fost foarte greu. A stat numai atarnata de mine, in brate sau SSC. Uitasem cum e sa nu poti merge nici la baie neinsotit. Cand sunt amandoua se au una pe alta. Eu imi fac treaba la bucatarie iar ele se joaca impreuna in sufragerie. Si separat daca se joaca dar sunt acolo, in aceeasi camera si nu mai e nevoie de prezenta mea. Asa a fost de la inceput. Pe cea mica o puneam in sezşong in mijlocul camerei iar cea mare isi facea de lucru pe langa ea. Si eu ma minunam de cat de cuminte e floricica mea mica.
Concluzia: imi e muuult mai usor cu amandoua.
Acum ma gandesc, oare la al treilea cum e ?
image

image
image

neSomnul de azi

neSomnul de azi

Ora 14, le anunt ca mergem in curand la somn. Trag de timp in speranta ca vor adormi mai repede. Cea mare doarme in balansoar. Il legan cu picioarele in timp ce ma legan (tot intr-un balansoar) cu cea mica la san. Dupa doua incercari de eschivare de genul „Gata, am dormit foarte mult” si „M-am odihnit suficient” cea mare adoarme. Fac o cruce-n ceru gurii si ma legan mai cu forta. Cant incetisor. Cea mica inchide ochii. Si cand sa apuc sa dau party de fericire ( in mintea mea, normal) ca o sa dorm si eu in maxim 5 minute, se aude o explozie. O incordare puternica si inca o explozie. Un ranjet satisfacut ma anunta ca (din nou) nu e bine sa-ti faci planuri pana nu intrebi sefu’. Mno, o pun jos incet, la joaca. Duc copila mare in pat facand zeci de cruci in gand sa nu cumva sa se trezeasca. Reusesc. Ma intorc la cea mica, o iau si o spal repejor. Apoi repede la somn. Capituleaza imediat. 14.35 Hai ca m-am miscat repede. Ma duc la baie, ma sucesc un pic prin bucatarie si ma bag la somn. E deja ora 15 ( fuck!!!). Adorm greu, cu gandul la haosul din casa si ma gandesc ca poate n-ar trebui sa dorm ci sa fac ordine. Simt cum alunec. Aud din camera vecina vocea celei mari. E 15.20. A visat ceva. Ma bag langa ea, o masez usor si adoarme.Si eu langa ea. 5 minute, ca cea mica mi-a sesizat lipsa si ma cheama. Raspund la apel, se mufeaza si inchide ochii. Si eu la fel. 15.35, cea mare din nou viseaza. Ma pun langa ea, spune ca ar mai vrea sa doarma. O trag pe spate iar in gand fac metanii si implor toti sfintii sa reusesc sa mai dorm putin. In 2 minute ma anunta zambind ca a glumit, ca s-a odihnit suficient. Din camera alaturata aud un gangurit. Mica sta in fund si se joaca. Mda, deci, asta a fost tot. Poate maine am mai mult noroc.