Liniște și pace în vacanță 

Liniște și pace în vacanță 

​În sfârșit am văzut marea pe anul ăsta.  Concediul cu 3 copii a fost de zeci de ori mai frumos și mai ușor decât mă așteptam.  Încă de când am stabilit perioada vacanței am început să-mi imaginez cum o să fie. Scenariile mele includeau multe reprize de plâns și muci, tantrumuri cu târât  pe jos și raguşeală de la urlat, mofturi la masă/somn, certuri la intrat/ieșit din apă, enterocolită și nas curgător. Am plecat fără să visez la ceva și fără speranță de liniște. Surprinzator însă, a fost chiar pace. Am avut parte doar de mofturi la masă dar erau justificate, mâncarea era oribilă. În rest, totul a decurs lin. Cel mic a dormit la fel de mult ca de obicei, în cărucior, așa că nu i-am prea simțit prezența. A supt mai mult din cauza caldurii și a avut câteva episoade de plâns de la ce porcării am mâncat eu, dar se calma imediat după explozia din scutec. Cea mare fost mult mai curajoasă decât îmi puteam imagina și a intrat fără frică în apă. Cea mică a stat mai mult la mal unde s-a jucat cu formele. Din păcate a făcut insolație și si-a petrecut restul timpului în sistemul de purtare. 

Ce a făcut ca totul să fie plăcut:

– am plecat spre mare noaptea. Fetele erau îmbrăcate de seara iar bagajul pentru prima zi de plajă gata făcut.  S-au trezit cu 20 de minute înainte de a ajunge la plaja, suficient cât să se dezmeticească.  Am coborât din mașină direct la plajă unde am luat micul dejun pregătit de seara
-am stat la hotel, lucru total nou 2si fascinant pentru ele
– pe toată perioada concediului am mâncat la restaurat iar ele au fost încântate, mai ales cea mare care a ales și a comandat singură
– am încălcat regulile și am mâncat nesănătos (forțați de împrejurări) și ele au știut asta si s-au bucurat că pot cere cartofi prăjiți sau înghețată și chiar primesc. Ba chiar am mâncat ca fel de mâncare clătite
– nu am dormit în cameră la prânz ci am plecat la plimbare. În fiecare zi am mers să vizitam ceva iar pe drum ele adormeau. Zilnic o repriza scurtă de somn,  suficient cât să fie în formă pentru tot restul zilei. Cea mare a fost încântată că „în vacanță nu se doarme” deși era prima care pica imediat ce porneam motorul
– am stat la plajă până se făcea noapte și frig, eram ultimii rătăciți la malul mării
– au stat în apă cât au vrut, fără limite și constrângeri
– am fost la delfinariu, la acvariu și în port (unde era expozitie de veliere și am putut urca la bordul a doua dintre ele)
– am cinat la malul mării și am luat gustarea pe faleză
– ne-am plimbat cu tractoraşul.
Ce nu a fost placut:

-celui mic îi pun scutece lavabile pe care a trebui sa le spal. Cum nu s-au uscat am fost nevoită să îi pun Pampers și lucrul ăsta îl deranja vizibil (până își dădea seama că n-are ce face și adormea)
–  Că a trebuit să car căruțul prin nisip până la malul marii (era mai util un landou)

– Că am luat mai multe haine/prosoape decât trebuia și am înotat cu greu printre ele să caut ce-mi trebuie.

Pentru fete a fost minunat totul. Și pentru mine la fel. Cel mai mult mi-a plăcut ziua în care am fost la delfinariu. Fetele au fost cu tatăl lor la spectacol și la spațiu de joacă iar eu cu cel mic ne-am plimbat prin grădină(unde era amenajată o microrezervație) și am făcut poze. Mi-am luat un frappe și m-am bucurat de frumusețea locului și de liniște. A fost gura de aer pe care mi-o doream. Să stau la plajă nu am apucat. În prima zi am reușit să-mi pun doar jumate din costumul de baie. A doua zi l-am pus de acasă dar nu m-am dezbrăcat că m-am plimbat de la unu’ la altu’ până s-a făcut vremea sa mergem să luam pranzul iar seara a fost răcoare și n-avea rost să mă mai dezbrac. A treia zi a fost singura zi în care puteam să fac plajă liniștită  (cea mică și cel mic au dormit pe plaja în același timp iar cea mare era cu tatăl în apă) dar n-am avut costumul la mine. Am intrat în apă să adun scoici, am admirat luciul apei, am ascultat valurile și pescărușii, am respirat adânc aerul sărat de mare. Toate astea au fost suficiente să pot spune că a fost în concediu minunat. Și deși am stat doar 3 zile(planuisem mai multe dar a fost o încurcătură la hotel) pentru mine a fost suficient. Și pentru fete la fel. În seara în care am plecat spre casă chiar spuneau că le e dor de bunica. Am pornit la drum pe la ora 22 și au adormit fericite imediat ce am ieșit din oraș.  A fost un drum liniștit, ca tot concediul de altfel. Ne-am întors acasă cu bine, sănătoși(slavă Domnului) si cu chef de joacă. Am strâns multe amintiri frumoase și am promis că o mergem în fiecare an la mare.
 

Doamne ajută să reușim să facem asta și să fie cel puțin la fel de frumos ca acum!

Lumina de la Dumnezeu

Lumina de la Dumnezeu

Acum multi ani am mers cu fratele meu intr-un sat uitat de lume. Ne-am minunat de casele mici cu acoperis de chirpici, de puturile cu cumpana si de drumurile care nu mai duceau nicaieri de acolo. Parca ajunsesem la capatul lumii. In cale ne-a iesit o batrana. Frumoasa si cu o privire senina cum nu mai vazusem pana atunci. Era imbracata cu o camasuta curata si purta margele. Parea foarte fericita. Ne-a povestit ca au plecat toti tinerii din sat si din cei batrani n-au mai ramas decat cativa. Traia greu dar nu arata asta. Cand am intrebat de lumina ne-a spus ca are dar nu de la oameni ci „lumina de la Dumnezeu”. Am plecat de acolo fascinati de lumea frumoasa pe care am descoperit-o. Dar si cu inima stransa si cu gandul la lectia pe care femeia cu ochi senini ne-o daduse. Nu am schimbat ceva din viata mea atunci dar mi-a ramas in suflet invatatura primita. Si din cand in cand, cand lucruri banale imi tulbura pacea gandul ma poarta la ea. Si ma gandesc ca fericirea ne-o facem noi. Ca deseori avem de toate si tot nemultumiti suntem. Ca vrem mai mult si uitam sa ne bucuram de ce avem deja, de lucrurile  simple. Uitam de Dumnezeu si ne impovaram  singuri sufletul. Uitam sa primim si sa ne mai bucuram de lumina de la El. In seara asta mi-am amintit. Mai devreme am ramas fara curent. La inceput eram extrem de agitata si nervoasa. Asta pana mi-am amintit de ea, femeia cu lumina de la Dumnezeu. Acum stau in intuneric. In camera alaturata palpaie timid o lumanare. Floricica noastra se joaca si nu o deranjeaza intunericul. De parca asa a fost de cand se stie. Am cinat la lumina lumanarii. Ce frumos a fost! Si cata liniste si pace e in casa noasta. Miroase a tamaie si candela imi umple bucataria de lumina. Si sufletul la fel. Nu s-a schimbat nimic, e tot taiat curentul, dar, pentru ca am ales sa vad partea buna a lucrurilor, totul e diferit.