Suntogăină

Suntogăină

Am găsit o ciornă. Neliniștea încă e, dar mai mică. Am slăbit aproape 10 kilograme. Mai vreau, dar nu mai reușesc. În loc de facultate, m-am înscris la Postliceala Sanitară din Pitești si sunt foarte mulțumită de decizia luată. Editare foto nu mai vreau dar am început să fac din nou poze cu aparatul. În rest, tot o găină!

„Caut! Mă caut! De mult timp mă caut și nu mă găsesc. Vreau, dar nu știu ce! Alerg și nu știu încotro. Aș vrea să fac ceva cu mine, să ies din agitația asta permanentă care mă roade. Vreau să slăbesc dar nu reușesc să-mi adun ambiția și să termin cura pe care am început-o. Vreau să mă înscriu la facultate dar nu știu ce să aleg. Vreau să fac un curs de editare foto, dar doar vreau și atât… Nu fac nimic! Mă macină tot, și faptul că vreau și nu știu ce, dar și simplul fapt că…vreau. Adică ce, nu-mi ajunge ce am??? Ntz, ntz, ntz! Femeie nerecunoscătoare ce sunt!

Mă simt ca o găină care vrea să zboare din ogradă, dar când prinde elan își aduce aminte că e găină și…nu poate zbura. Și dacă ar putea, încotro s-ar duce?

Hai, mai ia o graunță și vezi-ți de treabă!”

Răbdare

Răbdare

   Am găsit textul de mai jos pe blogul vechi. A fost ca o palma peste fata. Am primit un răspuns înainte sa întreb. Am aflat soluția  înainte de a pune vădit problema.
   In ultima vreme sunt foarte agitată. Și  nemulțumită. Și nervoasă. Mereu vreau ca lucrurile sa se întâmple mai repede și așa cum vreau eu. Vreau și gata, bot lăsat și ton ridicat. După ce analizez situația îmi dau seama ca am greșit, de cele mai multe ori.

   Problema e că I. de curând a început să ceară câte ceva și dacă nu i se oferă spune „Dar eu vreeeeau!” și apoi urmează o criza de nervi. Iar eu pana acum nici măcar nu am mi-am dat seama ca e firesc, că ea  doar mă imită. Asta am învățat-o. Asta a văzut la mine. Trist! Și eu incepusem sa mă gândesc cum sa fac sa o” indrept”, când de fapt eu sunt „defecta”..

Răbdare!  De asta am nevoie, Doamne!
 

„1 Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de
sub ceruri îşi are ceasul lui.
2 Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi
are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi
smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
3 Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea
îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea
ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
4 plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are
vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi
jucatul îşi are vremea lui;
5 aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi
strângerea pietrelor îşi are vremea ei;
îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea
de îmbrăţişări îşi are vremea ei;
6 căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi
are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi
lepădarea îşi are vremea ei;
7 ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are
vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi
vorbirea îşi are vremea ei;
8 iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are
vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi
pacea îşi are vremea ei”
(Ecclesiastul 3: 1-8)

    Da-mi Doamne ochi sa vad si urechi sa aud, sa inteleg lucrarea Ta, sa o accept fara sa cartesc si sa pot sa Iti multumesc!”

…și răbdare, muuulta răbdare!