Nostalgie

Nostalgie

E târziu. Mi-am făcut un ceai și mă pregătesc de somn. Ceaiul de mentă e preferatul meu. Numai că uneori mă face să plâng. Ca și acum… Mirosul ceaiului îmi amintește cel mai mult de ea, de maica mea cea bună și blândă. În curtea ei a crescut izmă de când mă știu. Nu beam ceai pe-atunci, nici gustul apei nu-l prea cunoșteam când de mult o înlocuisem cu sucul.

Însă acum, când simt miros de izmă îmi amintesc de ea, de oala ei mică cu smalțul sărit, de cât de des mă întreba dacă vreau, tot sperând că voi zice da. Zic acum…

Cât de bun e ceaiul de mentă! Mă auzi???

Măicuță bună și blândă, vino în vis! Te aștept cu o ceașcă de ceai de izmă culeasă din gradina ta. Numai vino! Zic DA!