Sunt in maxi taxi in drum spre scoala. Am inceput Facultatea de Kinetoterapie. Am 43 de ani si sunt din nou studenta. Asta ma face sa ma simt fantastic. Si nu, nu e deloc exagerat cuvantul asta. Da, e adevarat ca plec de acasa cu sufletul mic lasandu-l pe Ioan cu bunica dar motivul pentru care fac asta ma face sa zbor. Imi doresc sa invat sa il ajut si de ce nu, in viitor sa fiu de folos si altora. Imi doresc sa invat pentru mine lucruri noi. Si chiar daca nu stiu inca daca voi putea pune in practica cunostinele acumulate pe parcursul acestor ani, stiu sigur ca eu o sa fiu mai bogată decat sunt acum.
Si ziceam de Ioan ca ramane cu bunica si ca asta e dureros. Ieri am fost plecata 8 ore. Am venit acasa mai mult fugind si ma temeam ca il găsesc agitat din cauza lipsei mele, a lipsei laptelui (inca il alaptez). L-am gasit in curte, in leagan cu bunica, mai atent la caine decat la mine. Se pare ca probleme cu înțărcarea o sa am eu, nu el. 😅
Imi doresc sa trec prin facultatea asta conștientă de sansa care mi se ofera, sa învăț zi de zi si sa ma bucur de experienta studenției tarzii.
Slava Domnului pentru bunica care si de data asta e stâlpul si ajutorul meu. Slava Domnului pentru Alex care ma sustine si ma ajută in toate! Slava Domnului pentru toate!
Maica Domnului, fii cu mine si ma ajuta ca o mama buna ce imi esti, sa trec cu bine si cu folos prin scoala! Fii alaturi de noi mereu, ne apara si ne ocrotește ca o mama buna!