Vinerea mare

Vinerea mare

Azi e vineri și la biserică se cântă Prohodul. Eu sunt absentă. Nu doar fizic! Sunt împrăștiată! Sunt confuză! Sunt derutată! Nu vreau nimic dar vreau tot! Vreau să plec! Vreau să fug! Vreau să stau! Sunt fericită! Sunt liniștită! Îmi vine să plâng! Am tot și n-am nimic! Uneori nu aud. Alteori nu văd. Nu mi-e somn dar vreau să dorm.

Afară plouă. Ce bucurie! Bine că sunt în casă! E noapte și toți dorm. Ce bine că e liniște! Aud ploaia! Aud! Și-mi vine să plâng odată cu ea. N-am motiv. Sau am? Am… e vineri! E Vinerea mare! Iar eu sunt mică și nevrednică!

Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. (Psalmul 118, 25)

Iartă-mă, Doamne! Nu ți-am spălat nicicând picioarele! Nu merit nimic din tot ce am și totuși am!

Iartă-mă, Doamne, că sunt lacomă și deși am tot, mai vreau!

Iartă-mă, Doamne, că mori pentru mine mereu și eu plâng și mă vait că-mi crapă o unghie!

Iartă-mă, Doamne, că cer mai des lucruri decât cer iertarea!

Iartă-mă, Doamne, că deși sunt mică mă cred atât de mare și cred că mi se cuvin atât de multe!

Iartă-mă, Doamne! Fii bun cum ești mereu și mă iartă din nou! Nu plânge, Doamne! Dă-mi mie lacrimi să-mi plâng ifosele. Dă-mi ochi să-mi văd preaplinul! Dă-mi minte deșteaptă să te văd în toate! Dă-mi lacrimi, Doamne! Să-mi curat păcatele și să-ți spăl picioarele!

Ziua lor

Ziua lor

Ieri tu, azi ea! La multi ani, omul meu frumos și bun! La multi ani, minune blondă! Vă iubesc nespus!

Mulțumesc, Doamne, că în casa mea e pace! Că omul meu e acolo, în casă și în suflet! Că oricât de mult mă supăr eu uneori, el rămâne neclintit. Multumesc! Ține-ne, Doamne, umăr lângă umăr mereu, și la bine și la greu!

Mulțumesc, Doamne, pentru copila asta ruptă din soare ce aduce atâta lumină în casă și în sufletele noastre. Ai grija de ea, dă-i sănătate și ajut-o să nu se rătăcească niciodată, să rămână mereu a Ta!

Multumesc! Știu, e puțin spus! Prea puțin și prea sărac! Dar niciodată nu aș putea să pun în cuvinte cât îți sunt de recunoscătoare pentru ochii lui blânzi, pentru zâmbetul ei dulce, pentru privirea lui caldă, pentru îmbrățișările lor pline de iubire…pentru tot!

Mulțumesc!

Scarlatină

Scarlatină

Au trecut două luni de când Nectaria a avut scarlatină. Doar Alex a luat atunci de la ea, Efrem și Irina au scăpat.

Acum s-a îmbolnăvit Irina. Tocmai mă bucuram că a fost o săptămână bine, că nu a mai tușit și că a mers la școală.

Tot weekendul i-a fost rău, au durut-o urechile, burta și a avut febră și a vomitat. Duminică seara i-au ieșit bubițe pe corp iar luni am primit diagnosticul. Noi credeam că e o criză de stomac, la fel ca ultima, de la H-Pylori. M-am bucurat așa mult când am aflat ce e! Scarlatina nu e boală gravă dacă o descoperi și o tratezi cu antibiotic. Nectaria a luat și ea din nou iar Efrem încă e bine. Sper să rămână așa!

Mă bucur că sunt bine toți, chiar și așa, (ușor) buboși! Mă bucur că nu e ceva grav! Mă bucur că mai e o săptămână până la Paște și că o să putem ieși afară atunci! Mă bucur că de nevoie i-am lăsat la țară pe Efrem și Nectaria și am petrecut două zile numai cu Irina. A fost așa de liniște! Am făcut multe lucruri împreună, m citit, am desenat, am jucat cărți, am făcut curat! A fost frumos!

Mă bucur! Mulțumesc, Doamne!

Doar iubire

Doar iubire

Irinei îi place să deseneze oameni- inimi. Îi plac inimile și le găsește peste tot. Găsește pietre, vede nori și chiar și bălți în formă de inimă. 🙂

Câtă iubire! Si câtă inocență! Nimic rău nu vede-n jur. Nimic urât nu-i atrage atenția. Ea vede doar inimi!

Până când, oare? Când va începe să simtă răutatea, să vadă urâtul?

Ai grija, Doamne, de copilul meu! Ai grija de sufletul ei! Sa rămână mereu așa bună și iubitoare cum este acum! Să aibă mereu o inima mare și să vadă în jur numai iubirea!

Grabă

Grabă

Ultima data am scris ieri. Adică sâmbătă. A? N-a fost ieri? Pf, cum trece timpul așa de repede? Unde se grăbește? Iar sunt în urmă. Nu simt deloc asta, din contra. Eu simt că sunt la zi cu tot si cred că timpul e cel care și-a pierdut noțiunea…

Duminică

Irina a fost azi în excursie. Dimineață, când a plecat, a început să plângă așteptând liftul. Noroc că a venit repede, altfel începeam și eu să plâng în fața ei. Nu e rău, nu mă ascund, nu îmi ascund lacrimile și emoțiile de ea, dar nu voiam să plece și mai tristă decât era.

Nu știu cum a trecut ziua, nu știu când s-a făcut seară dar știu sigur că mi s-a întors sufletul la loc când a intrat pe ușă.

Luni

O zi lungă de luni. O zi ploioasă și gri. Cel mai mult m-am bucurat azi când în frigider am găsit o sticla de Sprite. „Fericirea-i un lucru mărunt…” Mulțumesc, iubitule!

Marți

Azi am încercat să îi pregătesc și eu o surpriză, să-i fac napolitană cu cremă de alune. N-am reușit, nu mi-a ieșit. :/ Așa pățesc mereu, de cate ori vreau să impresionez, o dau în bară. Asta că să nu-mi iau nasul la purtare, probabil.

Copii sunt bine, (aproape) au terminat cu tusea. Toate bune și locul lor!