Liber la educație financiară

Liber la educație financiară

Am rămas datoare cu detalii despre conferința Liber la educație sau educație la liber?

Stiu că e târziu dar mă țin de promisiune și vă spun măcar pe scurt cum a fost.

Oana Moraru, cea pentru care am și ținut morțiș să particip la eveniment, a vorbit mult despre generațiile trecute comparativ cu tinerii din ziua de azi. Dacă cei dintâi învățau ca să-și depășească părinții și să nu ajungă să facă muncile câmpului, cei de azi nu mai au această motivație ci vor doar să fie văzuți, auziți și plăcuți.

Să-i lăsăm să experimenteaze, să le ascultăm problemele fără să formulăm rapid solutii, să ascultăm și să tăcem chiar dacă asta înseamnă să ne mușcăm limba.

Al doilea vorbitor a fost Gaspar Gyorgy. El a adus în discuție miturile legate de bani și așa cum mă așteptam a vorbit mai mult despre partea psihologică a relației cu banii.

Cele trei mituri sunt:

– niciodată nu sunt suficienți

– mai mult înseamă mai bine

– asta e, nu ai ce face.

Daca primele două ne fac să fim tot timpul nemulțumiți și nerecunoscători pentru ceea ce avem și să devenim sclavii banilor, al treilea mit ne duce la deznădejde, ne face să credem că totul este sfârșit și orice am face e în zadar.

Al treilea vorbitor a fost Adrian Asoltanie, cel care ne-a cumpărat atenția cu o bezea. De la el am învățat că e bine să dai copiilor bani pentru treburile pe care le fac. Nu se plătește totuși ceea ce face copilul pentru propriul corp (nu primește bani pentru spălatul pe dinți) sau pentru spațiul său (curățenia propriei camere). Astfel, câștigând bani, copilul o să știe să le aprecieze valoarea, devine mai responsabill și înțeleage că nu tot ce vrea este util sau necesar.

Părinții sunt responsabili pentru nevoile copilului nu pentru mofturile lui!

Tot de la Adrian am aflat că oamenii de succes sunt aceia care în copilărie au fost lăsați să se descurce, să negocieze, să câștige singuri ceea ce-și doresc. El ne-a spus și că mai degrabă să ne lăsăm copiii să facă alegeri greșite și să piardă acum sume mici decât să pățească asta la maturitate cu sume importante. Să-și învețe lecțiile singuri, încă de mici. În plus, ar trebui să nu îi mai cocoloșim atât, să nu ne mai purtam cu ei ca și cum s-ar strica, ca și cum ar fi niște chinezării ieftine.

Copiii învață mai mult din julituri și căzături decât din lecțiile predate.

Mi-a plăcut mult discursul lui Adrian, am râs mult și am rămas cu câteva idei pe care vreau să le pun în practică. Mai exact, pe lângă faptul că voi începe să le dau bani fetelor, mă gândesc la sistemul de plicuri pe care ni l-a prezentat. Voi încerca să nu mai țin banii pe card ci în casă, în plicuri, cu destinație exactă (pentru mâncare, pentru datorii, pentru vacanțe, etc). Adrian avea 9 plicuri. Eu încă nu știu câte o să fac, încă mă gândesc și deocamdată încerc să iau seama la anumite cheltuieli lunare pe care până acum le-am făcut mecanic.

Discursul lui Carmen Iorgulescu, cea care a vorbit în încheierea evenimentului, din păcate nu l-am putut asculta dar a scris despre el Mămica Urbană. De altfel, în articolul ei găsiți pe larg ceea ce eu doar am schițat.

Alte detalii și fotografii mai găsiți și pe pagina de Facebook.

Multumesc celor de la Mozaic Media pentru ocazia oferită și felicit pentru acest eveniment reusit sponsorii: BCR, Bringo, Banca Românească, Humer, Boiron Romania, Mobila moll, Next Romania, Tefal, AQUA Carpatica, NESCAFE Dolce Gusto Romania.

Din vacanță…cu întârziere

Din vacanță…cu întârziere

Ca de obicei, puțin întârziată! Am scris acum două săptămâni și am lăsat textul privat. Plănuiam să-l corectez și să-l public a doua zi. A doua zi…a treia zi…a patra…

„Ca de obicei, zilele trec pe lângă mine. Nu știu când am ajuns la sfârșitul zilei de vineri…adică acum. Ieri era luni…

Ieri, adică luni, am plecat cu fetele la Sinaia. Efrem a rămas cu bunica. Nu l-am luat cu noi ca să putem să ne bucuram la maxim de escapadă, să nu fim condiționați să stam în camera la prânz sau să dormim devreme seara. Am fost puțin egoiști și am vrut să ne fie ușor. Și ne-a fost!

Ne-am cazat la Hotel Rina, un hotel unde totul a fost la superlativ. Ne-a plăcut absolut tot, camera, mâncarea, piscina, spațiul de joacă…tot. Ne-a fost puțin cam teama la început căci hotelul avea și câteva recenzii proaste pe care am ales să le luăm în seamă abia după ce rezervarea și plata au fost făcute. Tocmai de asta, pentru că nu aveam prea mari așteptări, am fost plăcut surprinși de absolut tot.

Marți, după un mic dejun fabulos, ne-am plimbat cu trenulețul prin toată stațiunea apoi am mers în parc. Până la masa de prânz fetele au fost la spațiul de joacă al hotelului iar eu am dat o tură de oraș, am intrat în câteva magazine și mi-am cumpărat o pereche de pantofi sport. Restul zilei l-am petrecut-o la piscină, la sauna, hamam și jacuzzi. Curat, apă caldă, oameni puțini, liniște… Răsfăț total!

Miercuri am fost cu telecabina, am luat prânzul în pădure și am vizitat Muzeul Cinegetic Posada. A fost atât de frumos că Nectaria voia să doarmă acolo. Am promis să revenim ori de câte ori putem și așa vom face.

Joi și vineri am rămas la bunica, doar Alex a plecat la București. Am petrecut atât de frumos vacanta de Paști! Nici nu visam la așa zile liniștite, la așa vreme frumoasă și la atâta liniște.

Lumină

Lumină

Am reușit! Am făcut azi două lucruri care mă fac atât de fericită!

1.

Am fost la mormântul zânei mele. N-am avut curaj până azi deși sunt trei ani de când a plecat la Domnul. Trei ani! Și eu nu i-am dus o floare!

Măicuța mea bună, îți port în suflet chipul drag și îți sădesc acolo mii de garoafe! Mă iartă că n-am ajuns la tine până azi. N-am putut! Și nu, nu promit că mă întorc curând, nu mi-a plăcut că te-am lăsat acolo și nu știu când voi mai avea puterea să vin să te văd și iar să te las… Ne vedem în vis, ca și până acum! Acolo râzi colorat și mergi ca un uliu cu aripi desfăcute! Acolo ești veselă mereu.

2.

Cela ce cu-n semn A făcut la început pământul, Azi apune sub pământ, ca un muritor; Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule !

Am reușit azi să merg la biserică. Am cântat Prohodul! Am cântat! Doamne, ce bucurie! Sunt câțiva ani de când n-am mai făcut asta. Mă iartă și tu, Doamne! Mă iartă și mă rabdă, ca și până acum!

E lumină în suflet azi!

Vinerea mare

Vinerea mare

Azi e vineri și la biserică se cântă Prohodul. Eu sunt absentă. Nu doar fizic! Sunt împrăștiată! Sunt confuză! Sunt derutată! Nu vreau nimic dar vreau tot! Vreau să plec! Vreau să fug! Vreau să stau! Sunt fericită! Sunt liniștită! Îmi vine să plâng! Am tot și n-am nimic! Uneori nu aud. Alteori nu văd. Nu mi-e somn dar vreau să dorm.

Afară plouă. Ce bucurie! Bine că sunt în casă! E noapte și toți dorm. Ce bine că e liniște! Aud ploaia! Aud! Și-mi vine să plâng odată cu ea. N-am motiv. Sau am? Am… e vineri! E Vinerea mare! Iar eu sunt mică și nevrednică!

Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. (Psalmul 118, 25)

Iartă-mă, Doamne! Nu ți-am spălat nicicând picioarele! Nu merit nimic din tot ce am și totuși am!

Iartă-mă, Doamne, că sunt lacomă și deși am tot, mai vreau!

Iartă-mă, Doamne, că mori pentru mine mereu și eu plâng și mă vait că-mi crapă o unghie!

Iartă-mă, Doamne, că cer mai des lucruri decât cer iertarea!

Iartă-mă, Doamne, că deși sunt mică mă cred atât de mare și cred că mi se cuvin atât de multe!

Iartă-mă, Doamne! Fii bun cum ești mereu și mă iartă din nou! Nu plânge, Doamne! Dă-mi mie lacrimi să-mi plâng ifosele. Dă-mi ochi să-mi văd preaplinul! Dă-mi minte deșteaptă să te văd în toate! Dă-mi lacrimi, Doamne! Să-mi curat păcatele și să-ți spăl picioarele!

Ziua lor

Ziua lor

Ieri tu, azi ea! La multi ani, omul meu frumos și bun! La multi ani, minune blondă! Vă iubesc nespus!

Mulțumesc, Doamne, că în casa mea e pace! Că omul meu e acolo, în casă și în suflet! Că oricât de mult mă supăr eu uneori, el rămâne neclintit. Multumesc! Ține-ne, Doamne, umăr lângă umăr mereu, și la bine și la greu!

Mulțumesc, Doamne, pentru copila asta ruptă din soare ce aduce atâta lumină în casă și în sufletele noastre. Ai grija de ea, dă-i sănătate și ajut-o să nu se rătăcească niciodată, să rămână mereu a Ta!

Multumesc! Știu, e puțin spus! Prea puțin și prea sărac! Dar niciodată nu aș putea să pun în cuvinte cât îți sunt de recunoscătoare pentru ochii lui blânzi, pentru zâmbetul ei dulce, pentru privirea lui caldă, pentru îmbrățișările lor pline de iubire…pentru tot!

Mulțumesc!