Prima zi de grădiniță 

Prima zi de grădiniță 

 

 Azi a fost prima zi de grădiniță a Irinei. De dimineață totul s-a petrecut neașteptat de bine. S-a dat jos din pat imediat să-și aleagă hainele ( să nu cumva să fac eu asta) și după ce a fost gata, i-a făcut doamnei o felicitare. A plecat veselă și nerăbdătoare.

Când s-a întors însă era alt copil,  era roșie de oboseală și irascibilă. De cum a intrat pe ușa mi-a zis ” Mami,  să știi că n-am făcut nimic la grădiniță azi!”. Am înțeles că nu vrea să povestească și n-am întrebat nimic. Am așteptat.  

A mâncat de prânz si apoi a adormit de cum a pus capul pe pernă deși voia doar să se odihnescă. Când s-a trezit era liniștită, dornică să-mi povestească. 

 Mi-a zis că  i-a plăcut cel mai mult că a stat afară dar nu i-a plăcut că a mâncat bătaie de la Luca, colegul ei. Povestea cu Luca e veche, de anul trecut de când tot ne spune că nu o lasă în pace. Doamna ne-a asigurat mereu că nu e chiar așa, că nu o bate.   Luca e un baiat foarte activ care tulbură liniștea clasei dar nu are ceva în mod special cu Irinuca. 

 Speram ca anul acesta să fie diferit. Nu știu cum și ce să fac să aflu ce o deranjează sau ce se întâmplă de fapt în legătură cu acest băiețel. 

 Am aflat în schimb motivul pentru care nu vrea să rămână la program prelungit. Pentru prima dată azi mi-a spus că s-a bucurat că a început grădinița (până acum spunea că nu-i place) dar că vrea să stea doar 4 ore. Atât îi e suficient să se bucure de colegi și de doamna. Iar în restul zilei vrea să se bucure de casa ei și de noi. 🙂 Deci, nu are legătură cu Luca sau cu somnul, așa cum credeam eu.

Am emoții pentru mâine dimineață!  Sper să fie bine toată ziua, nu doar dimineața!
L.E. 

Mai e puțin și se termină anul școlar.  Citind articolul, scris parcă ieri, mă simt furată. Cine mi-a luat din zile e rugat să mi le returneze acum! Of, nu ține, nu? Deși s-au întâmplat atât de multe lucruri, tot am impresia că a trecut mult prea repede timpul. 

 Pentru Irina a fost un an bun. Problema cu Luca s-a rezolvat. Am reușit să aflu de la ea că îi era frică de el și inventa acele scenarii în care mânca bătaie. Era nesigură pe ea și voia să o ajut. Și am încercat să fac asta. 

Astfel, de mai multe ori am exersat acasă, în joacă, scene de bătaie și dialoguri mai dure. Am învățat-o cum să răspundă când e agresată verbal ( i-am dat ocazia să mă certe și să-mi vorbească răstit) și cum să se apere când cineva o agresează fizic. A funcționat. 

Un aport uriaș l-a avut și cursul de canto care a făcut-o să nu mai fie așa de timidă și retrasă. Acum e total schimbată, e mai curajoasă și mult mai sigură pe ea.  

Mă bucur că Luca a fost colegul ei de grădiniță căci a avut ocazia, datorită lui, să devină mai puternică. Și a învățat că nu toate sunt roz și frumoase și că trebuie să se descurce în orice situație.
   

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s