De dorul tău

De dorul tău

​Te-am visat! Erai supărată pe mine că n-am mai trecut pe la tine. Iar eu plângeam și te rugam să mă ierți! La fel fac și acum: te rog, măicuță blândă,  fii bună și mă iartă că de un an jumate, de când te-ai dus, n-am trecut pe la mormantul tău.  Nu pot! Nu pot! Nu pot!

 Ma gândesc la tine mereu, maica mea bună! Dar nu pot să revăd locul ăla, nu pot! Nu am puterea asta!

 Te iubesc din tot sufletul meu! Tu ești centrul copilăriei mele! Tu ești cea care m-a crescut și m-a iubit mai mult decât oricine! Îți mulțumesc, maica mea frumoasa și te rog să mă ierți că nu-ți aduc garoafe. Știu cât iti plăceau!

 Iartă-mă! Și te rog, nu mă mai certa!

      

Bunica

O sfanta din icoane cu fata zambitoare,
Cu ochii de carbune, cu parul ca de nea,
De-o bunatate rara, cu inima deschisa,
Curata ca si crinul. Asa-i bunica mea.

O, cum o vad si-acum, cu furca-n brau infipta,
O vad si simt cum trece prin mine un fior,
Caci parca-aud si-acum povestea cu craiese
Si fusul la ureche cum sfaraie usor.

Aceasta poezie iti este inchinata,
Bunica scumpa, tie, din tot sufletul meu.
Esti sacra pentru mine si te asigur buno,
Ca vie si mareata ramane-vei mereu.

Nicolae Labis


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: