O săptămână tristă 

O săptămână tristă 

​Stau în salon și plâng. Lacrimile curg iar inima simt că se rupe în mii de bucăți.  Unui bebeluș i se pune branulă. Durerea lui aș vrea să o pot lua eu. 
Ieri și minunea mea urla din același motiv. Venele sunt prea mici și subțiri iar acul de la seringă le sparge ușor. Și atunci i se caută altă venă. Și tot așa până nu mai rămâne loc pe mâini și piciorușe.
 În fiecare zi cel puțin un copil ajunge pe masa de tortură și i se caută o „venă bună”. Știu,  așa trebuie, e spre binele lor, ca să li se poată administra tratamentul. Dar plânsul acela…Plânsul acela n-am să-l uit niciodată!  Nici pe-al lui Efrem, nici pe-al celorlalți. Cele cinci zile de groază se vor termina mâine. 

Plec fericită dar cu inima zdrobită. Știu că va trece mult timp până voi reusi să-mi scot din cap toate urletele de durere si jalea care se citea pe fețişoarele lor micuțe. Nu știu cum fac față cei care stau în spital luni de zile. Nu îmi pot imagina cum poți să rămâi întreg auzind plânsul acela în fiecare zi.

O, Doamne, ai grijă de toți copilașii din spital. Ajută-i să se facă bine! Și ajută-i Doamne să uite tot chinul le care l-au îndurat!

Slavă Domnului că Efrem e bine! Ține-ne Doamne acasă! 

4 gânduri despre &8222;O săptămână tristă &8221;

  1. E crunt să vezi durerea bebelușilor. Sunt așa de neajutorați. Pui de om… Mă bucur că băiețelul tău e bine și mergeți acasă. Din păcate boala calcă în fiecare casă și spitalele nu șomează niciodată.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s