Eram in odaia saracacioasa a maicii mele Zina. Stateam pe jos pe o saltea. Ma intrebam de ce nu stau in pat cand l-am vazut. In pat statea Cuviosul Gherontie, cu parul lung, grizonat, dat pe fata astfel incat sa nu i-o vad. Nu ii vedeam fata dar stiam ca e el. Imi era atat de cunoscut! Statea lungit iar eu ma uitam la el. Deodata vine la marginea patului si ma intreaba:
”- Si, spune, cu fețisoara asta a ta frumoasa ai adus multa bucurie in viata ta, nu-i asa?”
M-am dat langa marginea saltelei, aproape de capul lui si am inceput sa plang. I-am raspuns printre lacrimi:
-“Ba, eu cred ca mai multa amagire am adus la viata mea! Mai multa amagire decat bucurie!” si am inceput sa plang si mai tare.
-“ Of, ce te intreb eu si ce imi raspunzi tu! Eu vorbesc de bucurie si tu incepi sa plangi? Hai, gata (a spus destul de ferm), nu mai plange! Bucura-te! Bucura-te si o sa fie bine! “
I-am prins capul intre palmele mele vrand sa-l imbratisez cumva si am vazut ca parul era ud. Incercam sa imi dau seama daca era apa sau mir pe parul lui dar nu am apucat caci m-am trezit.
Imi raspuna si acum in minte :”Bucura-te! Bucura-te si o sa fie bine”!
In ziua aceea aveam programare la ecografie. De la 21 de saptamani nu era data sa nu mi se spunea ca bebelusul are o malformatie la inima. Mi se spusese ca in cazul in care si medicul cardiolog confirma diagnosticul, o sa fie nevoie sa nasc la o alta clinica. Ajunsa la spital am aflat ca doamnna doctor cardiolog urma sa nasca si nu avea cum sa ajunga sa ma vada. Dar gasise o solutie : medicul care imi urmarea sarcina era insotita de un medic rezident care sa o ajute sa faca o înregistrare amanuntita la inima pe care sa i-o trimita. In timpul controlului ambele doamne prezente au spus ca nu se vede nimic la inima dar au facut totusi inregistrarea. Era prima data cand mi se spunea ca nu pare sa fie ceva in neregula cu inima dupa ce saptamani intregi imi si aratasera unde era “problema”. A doua zi am primit raport medical de la medicul cardiolog și diagnosticul era “cord normal”.
Pot sa nu cred ca fost Cuviosul meu drag? Pot sa am vreun dubiu cand in noaptea de dinaintea controlului el mi-a zis ca o sa fie bine? Pot sa cred ca atatea saptamani au gresit medicii si mi-au aratat ceva ce nu exista de fapt? Nu, asta nu pot sa cred! Simt si cred cu tarie ca dragul meu Gherontie a facut asta pentru noi, pentru rugăciunile tuturor rostite pentru pruncușorul Ioan.
“Bucura-te! Bucura-te si o sa fie bine!”
Slava Tie, Doamne, ca iar ne arati ca nu ne lasi la nevoie!
Slava Tie, Doamne, ca nu iti intorci fata de la noi!
Slava Tie, Doamne, ca tot ce ne dai, ne ajuti sa si ducem!
Slava Tie , Doamne, pentru toti oamenii pe care i-ai adus in calea noastra si se roaga pentru noi!
Slava Tie,Doamne, pentru rugaciunile lor!
Slava Tie, Doamne, ca orice am face, Tu nu pleci de langa noi!
Slava Tie, Doamne, pentru starea de bucurie pe care am simțit-o cand doctorul de inima nu a venit la primul control!
Slava Tie, Doamne, ca intre timp ai vindecat inima copilasului Tau!
Slava Tie, Doamne, ca la Tine toate sunt cu putinta!
Slava Tie, Doamne, ca ne arati asta ca sa ne ajuti sa nu deznadajduim!
Slava Tie, Doamne al Milei, Slava Tie!
Multumesc, Cuvioase Gherontie , ca desi in ultima perioada nu prea m-am mai gandit la tine, tu te-ai gandit la noi!
Iti multumesc, Cuvioase, ca te-ai rugat si ai mijlocit pentru Ioan ! Iti multumesc ca m-ai indemnat sa nu ma gandesc la ce a fost cu tristete ci sa ma bucur ca sa fie bine de acum incolo! Ramai cu noi, Cuvioase si roaga-te mereu sa ramanem in bucurie! Multumesc!