Și nu doar afară! A nins și în sufletul meu, și a fost frig și întunecat!
Am ajuns acasă de la bunici iar Efrem a făcut febră. De data asta n-a mai scăpat mititelul. Sper să treacă repede!
Fetele dorm. Irina mi-a spus când am întrebat-o dacă se simte bine că a plâns de prea multe ori azi. Mă oftic!
Când mergem la bunici ele sunt destul de dificile și uneori uităm că suntem acolo că să ne odihnim și continuăm să le ținem în priză și stăm cu gura pe ele. Mă oftic! Mă oftic! Mă oftic! Și ce dacă se juca la masă! Și ce dacă mânca ciupercile cu mâna! Și ce dacă vorbea prea tare! Și ce dacă nu a auzit când i s-a spus să stingă televizorul! Și ce dacă amândouă se sclifosesc atunci când e bunica prin preajmă și nici apă nu-și mai iau singure! Și ce dacă aleargă ca două bezmetice și nu ne bagă în seamă când le spunem să „alerge mai încet” sau să se oprească. Sunt copii! Sunt copii!! SUNT COPII!!!
Ziua de azi n-a fost prea bună, din păcate, pentru ele. Faptul că toată săptămâna trecută am stat numai în casă m-a făcut să nu mai am răbdare și să vreau cumva să stau liniștită. Și m-am enervat și am exagerat. :/
Pe drum spre București mi-am amintit de fiul unei bloggerițe, de o vârstă cu Nectaria, bolnav de cancer. Îmi curg lacrimile și acum și nu pot să nu mă gândesc cât de idioată sunt. Cum mi-a dat mie Dumnezeu copii atât de buni și mai ales sănătoși și cum aleg uneori să mă port cu ei! Cum le spun să tacă atunci când EU cred că au vorbit mult sau când vreau să ascult pe altcineva, cum le cer să se culce atunci când EU cred că ar trebui să le fie somn, când le spun să mai mănânce căci MIE mi se pare că nu au mâncat destul…și lista e atât de lungă din păcate…Iar egoismul meu până la cer…
Uneori mă învinovățesc prea mult și îmi cer iertare și plâng. Alteori mă îndreptățesc și consider că tot ce fac e spre binele lor. Nu știu cum să găsesc calea de mijloc căci simt că mai des sunt ciumă decât mumă. De mare folos îmi e să-mi aduc aminte de faptul că nu sunt ai mei. Că Dumnezeu mi i-am dat și tot El poate să îngăduie oricând să nu-i mai am. Că nu sunt „pedepse” cum uneori ajung să simt, ci BINECUVÂNTĂRI. Că de la mine trebuie să învețe blândețea, smerenia, iubirea, răbdarea și iertarea iar pentru asta trebuie să le fiu model.
Te rog, Doamne, închide-mi gura! Închide-mi gura și ia-mi graiul, să nu le mai cert, să nu mai ridic tonul la ele, să nu le mai fac observații atât de des! Te rog, Doamne, deschide-mi ochii să le văd cât sunt de mici! Deschide-mi inima să înțeleg că de acolo trebuie să plece orice învățătură pe care le-o dau lor! Ajuta-mă să le îndrum tăcând! Te rog, Doamne, ajută-mă să vorbesc mai puțin și să văd mai mult!
Multumesc, Doamne, că sunt sănătoase! Ține-le așa!
Iar pe mine, cea mai proastă dintre proaste, iartă-mă și nu mai lăsa așa!
…Doamne, Dumnezeule, iarta-ma ca nu stiu sa cresc cum se cuvine acesti copii pe care mi i-ai daruit! Iarta-ma, Dumnezeule, iarta-ma! In loc sa invete de la mine numai cele bune, copiii invata si cele rele si fara sa vreau devin prilej de sminteala pentru ei. Degeaba ii sfatuiesc sa faca binele si sa tina poruncile, daca ei vad ca eu nu le pazesc. Degeaba ii indemn cu vorbele, daca faptele mele nu sunt pe masura.
O, cat sunt de vinovat in fata Ta si a lor! In loc sa Te marturisesc prin faptele mele, am facut impotriva. Greu cu adevarat este pentru mine, pacatosul, sa cresc copiii cum trebuie. Cum va creste un copil care nu a vazut in parintii sai pilda de fapte bune? Iarta-ma, Doamne, iarta-ma! Iarta-i si pe parintii, pe mosii si stramosii mei, pentru toate pacatele pe care le-au savarsit, fiind prin ele pietre de poticnire pentru urmasii lor.
Indrepteaza-ma pe mine, pacatosul, Doamne, sa duc o viata curata, ca sa-mi pot indrepta copiii pe calea poruncilor Tale. Sa vina pacea Ta peste casa noastra, sa vina peste noi mila Ta, ca sa sporim in fapte bune si in tot ce e bineplacut Tie. Ca sa petrecem cealalta vreme a vietii noastre in pocainta si sa dobandim in aceasta viata darul Tau, iar in cealalta, bucuria cea vesnica. Pentru rugaciunile Preabinecuvantatei Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor Sfintilor Tai.
Amin!