15 noiembrie 2024
Au trecut 5 saptamani de cand am primit rezultatul amniocentezei. Prima reactie a fost sa ma bucur. Si sa o consolez eu pe doamna care mi-a dat vestea, sa ii spun ca sunt bucuroasa ca nu e una din celelalte doua malformatii (13 si 18) care erau incompatibile cu viata.
Apoi, entuziasmul momentului a disparut si a aparut si tristetea. Nu pot sa nu recunosc ca m-am gandit ca o sa fie greu, si pentru el si pentru noi, ca lumea noastra o sa se “rastoarne” si ca vom intra pe teren total necunoscut. Ma gandeam si la malformatiile care vor necesita interventie chirurgicală, cum le va suporta oare. Cum o sa reusesc sa-l alaptez? Cum o sa fie cand eu o sa fiu in maternitate si el in alt spital pentru operatie (una sper). Si rand pe rand am simtit cum toate astea ma coplesesc.
Nu stiu ce ma faceam daca nu eram acasa, inconjurata de copiii mei si alaturi de sotul meu puternic. Probabil ca deznădejdea asta m-ar fi mancat cu totul. Dar avandu-i pe ei in jurul meu, a trebuit sa fiu puternica, sa nu ii las sa ma vada speriata si sa se sperie si ei. Apoi mi-am dat seama ca tot ce simt eu simte si Ioan si nu am vrut sa ii transmit nimic negativ. Am dat la o parte toata grija si supararea si am ales sa ma bucur de ce am si sa nu ma ingrijorez de ceea ce oricum nu stiu cum va fi. Alaturi de mine au fost si apropiatii, mama soacra care s-a implicat mai mult decat as fi gandit vreodata in treburile casei mele ca sa ma ajute, prietenii care mi-au scris si m-au incurajat si am simtit ca sunt alaturi de mine. O prietena (speciala pentru mine) a mers pana la Tismana la Manastire sa se roage pentru mine, sa imi aduca bomboane sa imi cumpere cartile Cuviosului Gherontie. Alta a dat mesaje la toti cunoscutii ca sa ma pomeneasca in rugaciune. Câtă bucurie! Asculta, Doamne, rugaciunile tuturor si le rasplateste Tu fiecaruia! Ai grija de ei, Doamne si intoarce-le tot binele!
Iar mie…
Da-mi, Doamne, un copil asa cum consideri tu!
Primesc cu bucurie si stiu ca daca Tu ai ingaduit, asa trebuie sa fie!
Da-mi, Doamne, taria sa nu deznadajduiesc!
Dă-mi purere sa vad partea buna a tuturor lucrurilor care se vor intampla in viata noastra!
Sa inteleg ca toate au un rost!
Sa accept! Sa ma bucur! Sa nu ma plang! Sa nu judec!
Sa nu Te cert! Sa nu cad! Sa fiu asa cum vrei Tu sa fiu!
Iar mai presus de toate, ajuta-ma sa fiu o mama buna! Sa fiu o mama buna…de 13 ani imi doresc asta si o sa mi-o doresc pana la ultima suflare! Ajută-mă, Doamne, sa fiu o mama buna!
Iti multumesc si Te slavesc, ma minunez si te iubesc!
Cu gandul departe, dar din cand in cand la Tine, o mama (inca nu buna dar cu ajutorul tau…poate vreodata o sa reusesc)!