Fericirea mea ești tu, soțul meu drag și bun. Te iubesc de 10 ani și de-mi ajută Dumnezeu o să te iubesc mereu. Și să nu crezi că mi-e ușor. Știu că sunt o persoană dificilă dar tu câteodată mă întreci. Uneori nu te mai simt alături de mine ca odinioară, simt că suntem pe cărări diferite. Și am momente când cred că nu mă mai iubești. Si atunci intru în panică și mă comport prostește. De fapt, spui tu, mă iubești mai mult acum dar diferit. Mă iubești matur și responsabil. Nu mă mai pupi de „n” ori pe zi și nu mă mai prinzi în brațe la orice pas. Acum e mai puțin dar mai intens. Uneori uit şi-ți reproșez că nu mai ești atent la mine. Dar în zilele de pace sufletească îmi dau seama că greșesc. Că timpul tău se împarte acum. Apreciez atunci micile tale gesturi (o ciocolata luată de la Mega și pusă strategic în dulap, un covrig sau o sticla de Cola …) și văd cât de mult mă iubești. Zilele trecute eram la masă, cea mare voia să îi amestec eu mâncarea dar tu nu m-ai lăsat deși ea a început să plângă și să ceară insistent să mă ocup eu. I-ai spus atunci că eu trebuie să mănânc pentru că în curând cel mic va avea nevoie de mine. Că ție ți-e milă de mine că nu apuc să mănânc și vrei să mă ajuți. Nici nu bănuiam că tu te gândești la asta. Mi-au dat lacrimile iar sufletul mi s-a umplut de bucurie. Mulțumesc iubitul că ai grijă de mine. Iartă-ma că sunt atat de greu de mulțumit uneori și că iti solicit atenția atât de des. Te iubesc mult, cel mai mult!
