Te-am visat! Erai supărată pe mine că n-am mai trecut pe la tine. Iar eu plângeam și te rugam să mă ierți! La fel fac și acum: te rog, măicuță blândă, fii bună și mă iartă că de un an jumate, de când te-ai dus, n-am trecut pe la mormantul tău. Nu pot! Nu pot! Nu pot!
Ma gândesc la tine mereu, maica mea bună! Dar nu pot să revăd locul ăla, nu pot! Nu am puterea asta!
Te iubesc din tot sufletul meu! Tu ești centrul copilăriei mele! Tu ești cea care m-a crescut și m-a iubit mai mult decât oricine! Îți mulțumesc, maica mea frumoasa și te rog să mă ierți că nu-ți aduc garoafe. Știu cât iti plăceau!
Iartă-mă! Și te rog, nu mă mai certa!
O sfanta din icoane cu fata zambitoare, O, cum o vad si-acum, cu furca-n brau infipta, Aceasta poezie iti este inchinata, Nicolae LabisBunica
Cu ochii de carbune, cu parul ca de nea,
De-o bunatate rara, cu inima deschisa,
Curata ca si crinul. Asa-i bunica mea.
O vad si simt cum trece prin mine un fior,
Caci parca-aud si-acum povestea cu craiese
Si fusul la ureche cum sfaraie usor.
Bunica scumpa, tie, din tot sufletul meu.
Esti sacra pentru mine si te asigur buno,
Ca vie si mareata ramane-vei mereu.