Gânduri (negre) la a doua sarcină 

​În ultima vreme aud tot mai des că persoane dragi mie așteaptă un copil. O cunoștință a născut de curând, chiar de ziua mea, iar alta  m-a anuntat ieri că poartă în pantec cea dea doua minune. Își dorea să se întâmple asta, dar nu acum. Și îmi spunea cât e de supărată și cât de vinovată se simte față de copilul mare, care are doar trei anișori. M-am întristat și eu, pentru că, deși am încercat, nu am reușit să o liniștesc. Încerc din nou, aici, în scris. 

„Mama de un copil, în pântecul tău crește un nou pui. Ce binecuvântare! Nimic nu e mai frumos decât să fii mamă, să dai naștere unei vieți și să te îngrijești de ea. Ai simtit asta, la prima sarcină, cand bucuria a fost imensă. Acum, la a doua, alegi să plângi și să te simți vinovată față de puiul cel mare. Simți că lumea voastră se sfârșește,  că totul se va destrăma. Te uiți la el și simți că-l pierzi, că nimic nu o să mai fie la fel. Îi vezi figura tristă când cere în brate și tu,  din cauza burticii, nu poți să îl ridici. Simți că l-ai trădat!  El te are doar pe tine, ești totul pentru el! Iar tu, ce faci? Nu-ți ajunge el, nu îți e suficient, ce-ți mai trebuia încă un copil? Știu că așa gândești acum. Nu ești singura, sunt frământări firești, pe care orice mamă le are. Crezi că dragostea față de el se va rupe în două și va trebui să dai din ea și celuilalt suflețel.  Că cel mare se va simți dat la o parte și neglijat. Și te temi că nu o să te mai iubească la fel.

Ei bine, nu e chiar așa.  Nu e deloc așa! În primul rând,  iubirea ta nu se va împuțina, ea nu se împarte,  ci sporește,  se înmulțește. Nu mă întreba cum, doar Dumnezeu știe în ce mod minunat, capabil de atâta iubire, ne-a făcut. O să-l iubești pe cel mare la fel de mult (poate chiar mai mult) iar față de cel mic o să ai o dragoste imensă de care acum nici macar nu poți să crezi că ești capabilă. O iubire nouă, născută odată cu el, doar a lui.

 Da, copilul mare va vedea că nu mai e centrul universului tău,  că atenția ta nu mai e a lui toată,  că timpul tău nu i se mai cuvine doar lui și cu siguranță va fi furios și nu se va feri să îți arate asta.  E firesc. Nu deznădăjdui! E mic și el si e pus în fața unei situații dificile. Are nevoie de ajutorul tău și de toată răbdarea de care poți da dovadă. Fii lângă el, ajută-l și în scurt timp, vei vedea, va ajunge să fie chiar mandru de noul lui rol, acela de frate mai mare. Respinsabilizează-l (cu măsură,  evident), implică-l ori de cate ori se poate (faceti baița bebelusului împreună, roagă-l să te ajute să-l schimbi), astfel nu se va mai simți exclus sau neglijat. O să fie bucuros că te ajuta!  Fă tot posibilul să îl ai în preajmă chiar dacă îl trezește pe cel mic. În timpul alăptatului citeşte-i sau invetează poveşti. Nu-l certa dacă de drag îl pupă prea apăsat sau dacă îl face să plângă. Nu fii aspră dacă atunci când „îl mănâncă” folosește și dinții, se mai întâmplă. Fii îngăduitoare!

Povestește-i cum  era el când era așa mititel și arată-i poze cu el de când era bebeluș. Spune-i cât de frumos e să aibe un prieten în preajmă ori de câte ori va avea nevoie, sau un partener de joacă alături mereu (căci, încet, dar sigur, se vor juca împreună).

Ai răbdare, chiar dacă e greu, și vei culege roadele în scurt timp.  Să ai doi copii e de două ori mai frumos decât cu unul (la mine se confirmă și la al treilea, sper din suflet să fie și la tine la fel!). Și nu uita, faptul că îi faci un frățior sau o surioară e cel mai bun lucru pe care poți să-l faci pentru el! O să vezi ce frumos o să se schimbe copilașul tău după ce se va acomoda cu cel mic! O să devină mult mai atent, mai responsabil, mai răbdător și mai iubitor. 
Așa că, draga mea, bucură-te că ești din nou vas ales. Multumeşte-i lui Dumnezeu și roagă-te ca pruncul să fie sănătos! Lasă grijile căci ele nu vin de la Domnul. El știe că ești capabilă de multă iubire și de aceea te-a ales din nou. Primește senină noua minune. Ea, chiar dacă e încă în pântec simte grija ta și nu-i face bine. Și cel de lângă tine la fel. Fii fericită, transmite liniște și pace!  Și ai încredere că așa o să fie! 

Te pup și te îmbrățișez! Mă rog și eu pentru voi!”