Din nou la spital

Efrem e din nou bolnăvior. De două zile mergem la camera de gardă cu febră mare, îi fac împachetări și apoi ne trimit acasă să mai așteptăm. 

În prima zi mi-au spus că are o infecție virală și otită seroasă (cauza febrei)  pentru care a primit Zinnat. De asemenea mi-au confirmat ceea ce văzusem și eu, amigdalele inflamate, cu puncte de puroi. Nu i-au făcut decât împachetări ca să-i scadă febra deși le-am spus că nu mănâncă și nu bea apă, doar suge din când în când. Nu au verificat gradul de deshidratare ci mi-au spus să revin dacă nu mai poate mânca/bea DELOC sau dacă după 4 doze de Zinnat nu se schimba nimic în starea lui.
A doua zi, după ce starea lui s-a înrăutățit, ne-am întors la același spital.  I-au făcut (în sfarsit) un (fel de) exsudat și analize. Rezultatul: infecție bacteriană. De data asta ni s-a spus că otita nu e cauza febrei ridicate ci amigdalita plutacee. Mi-au spus că sunt foarte mari șansele ca bacteria să nu reacționeze la Zinnat, că trebuia să mergem pe Augmentin. Dar,  dacă tot am primit Zinnat, să continuăm să-i dam măcar 4 doze să vedem dacă bacteria reacționează sau nu… Un fel de alba-neagra pe copilul meu! Dăm antibiotic la nimereală, îl schimbăm după 4 doze – tot la nimereală! De antibiogramă nu se pune problema că durează 5 zile până  iese rezultatul. Între timp, o luam prin excludere.

 Au trecut patru zile!

Slavă Domnului,  Efremiță e mai bine! I-am făcut,  pe cont propriu, exsudat și așteptăm rezultatul.  Se recuperează încet,  încă mai face febră, dar starea generală s-a îmbunătățit.

Sunt fericită că a trecut cu bine peste acest episod dar sunt atât de furioasă pe mine că am dat voie să fie tratat cu superficialitate, deși am văzut asta încă din prima zi. Nu știu cum de nu am reacționat și m-am lăsat așa de ușor convinsă să îi dau un antibiotic  puternic fără să cer și o a doua părere. Nu stiu cum am avut curajul să plec acasă cu febră mai mare decât cea inițială (cu toate că l-au  „impachetat” aproape doua ore). 

Uimitor cum, în asemenea momente, îmi pierd mințile și iau de bun orice-mi spune omul în halat (căci nu toți merită să fie numiti doctori).

Nu știu cum o să reacționez, dar știu sigur că data viitoare (sper totuși că nu prea curând) nu voi mai merge la cel mai mare spital de copii din București unde se tratează pe bandă rulantă.