Visez 

Încet, încet, un vis prinde contur. Un vis nebun, crescut în mine ani de zile si-a făcut curaj și a prins să zboare. Nu știe cum, încă învăță. 

Nu mai dorm nopțile, visez forme de ipsos și case la țară. Visez un loc unde copiii să se joace liber, să alerge și să se cațere în copaci. Iar seara să stea pe lângă un foc de tabără și să asculte greierii. Visez! Visez și sper ca Domnul să-mi vadă visul și să-l împlinească.

 Visez! Vă rog, nu mă treziți! Și de veți vrea să stăm de vorbă,  vă aștept în visul meu, să visăm împreună…