Am găsit o ciornă. Pentru a doua oară. ? Nu stiu ce amar aveam, nu-l mai am acum. Doar cu textul am rămas, ce bine am făcut că l-am salvat.
Am scris textul de mai jos acum un an. Are legătură cu amarul meu de zilele trecute așa că îl las aici, să nu-l mai pierd (textul, nu amarul):
„În parc mămicile își dau coate. Acum nu mă mai întreabă „ce mai faci?” ci „mai faci?”. Unele mă sfătuiesc „discret”: „Și, gata, daa, te oprești, ajunge trei!”
Zilele trecute mă întreba o bunică dacă cel mic e cuminte. Nu am înțeles la ce se referea, are doar 3 luni, nu știu ce înseamnă să fie cuminte mai ales la vârsta lui.. Mi-a văzut nedumerirea și a reformulat, voia de fapt să știe dacă bebe doarme noapte. I-am spus că da. S-a grăbit să-mi spună că mă compătimește și că în „halul” în care sunt, asta-mi mai lipsea, să nu dorm noaptea. N-am stiut ce replica să-i dau, am rămas fără cuvinte.
Nici nu știu dacă merita să-mi pierd vremea cu astfel de oameni. Tac, dar mă oftic atunci când mă gândesc câte mame nu știu și nu cred când li se spune că e mai greu cu un copil. Se sperie la primul și nu mai fac și de-aia cred că o mamă cu mai mulți e o mamă eroină.
Eu cred că eroină ești la primul copil. De ce? E simplu: ești singurul lui partener de joacă, te solicită non-stop, te sâcâie și te vrea alături secundă de secundă. Nu poți să faci duș sau să stai pe toaleta că sigur i-a căzut dumicatul din gură și te strigă. Vrea să se joace dar nu știe cum. Vrea afară dar când să-l îmbraci se răzgândește. Îți ia o juma’ de oră să pui hainele pe el și încă o jumate să ieși pe ușă. El este regele casei și totul se învârte după cum repiră el. Și te gândești, dacă mai vine unul cum fac față? Cum îi îmbrac să-i scot afară, cum mă împart când amândoi mă strigă? Ce fac cu cel mare cât timp îl alăptez pe cel mic? Cât timp rezist oare nespălată? Dar nemâncată? Ce fac dacă în timp ce sunt la baie cel mare îl rănește pe cel mic?
Cred că sunt întrebări la care toate mamele se gândesc înainte de a mai rămâne însărcinate. Eu am plâns și am jelit și m-am simțit foarte vinovată față de primul copil când am rămas gravidă din nou. Am simțit că l-am trădat, că fur din iubirea ce i se cuvine lui ca să o dau celuilalt, că îl privez de atenție și că nu o să-l mai pot ajuta ori de câte ori are nevoie și o să fiu o mamă rea.
A fost foarte greu la început și pentru mine dar mai ales pentru el, până a acceptat că nu mai e singurul din casă. Câteva crize de nervi, plâns și „răzbunare”cât cuprinde. Nu voia să mai fac nimic pentru el, „buni să mă șteargă, nu tu!” A fost nevoie de multă răbdare. Dar, din fericire, cum orice bebe doarme mult la început, a fost suficient timp să stau cu el, să mă joc și să-l ajut să înțeleagă care-i treaba cu noua făptură din casă. A durat cam doua luni. Apoi, a fost o perioadă în care a înțeles că bebelusul nu pleacă nicăieri orice ar face și l-a ignorat. După ce bebe a stat în fund deja lucrurile au devenit mai ușoare. Cel mare avea pe cine să facă să râdă sau de cine să râdă, cui să-i ia jucăriile din mână sau cui să i le dea. După ce a mers, cel mic nu a stat după mine ci după cel mare care era încântat de rolul său de ghid al casei și de faptul că se poate juca în sfârșit cu cineva în afară de mine. Între timp, (cel mare) a învățat să facă singur tot ce „nu putea” înainte, să își ia apă, să folosească toaleta, să se spele pe mâini, să aprindă becul, să se îmbrace/încalțe. Le-a învățat de nevoie, după ce m-a strigat de zeci de ori în timp ce alăptam și a înțeles că imediat nu e mereu imediat. Nu, nu mă (mai) simt vinovată, i-am făcut un bine. Căci, până la urmă, pâna când oare i-aș fi dat să mănânce cu lingurița? Nu știu cât, știu doar că lucrurile au devenit mai ușoare pentru toată lumea după ce s-a născut al doilea copil.
La al treilea nu a fost prea mare diferența. Cea mare a fost încântată să fie din nou soră mai mare iar mijlocia, care nu a știut niciodată cum e să fii copil unic, a acceptat cu bucurie noua jucărie. „
Acum, recitind, îmi dau seama că la noi a fost de două ori mai ușor cu doi. La al treilea-de trei ori… Oare cum e pentru cei care au 7 sau chiar mai mulți copii?