Ce adult crești?

Ce adult crești?

fb_img_1471639938870De curând am fost provocată să spun ce anume incurajez la copiii mei ca ei să devină  adulți de succes. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost „libertatea de decizie”. Cunosc adulți care nu merg singuri să-și cumpere haine pentru că nu știu ce să aleagă sau dacă le stă bine. La orice decizie suna pe cineva (mama/tata/soț) și decide în funcție de ce i se spune. Nu mai zic de alegerea școlii/profilului/facultății sau, mai rău,  a partenerului de viață (ştim că înainte deseori căsătoriile erau aranjate de părinți iar locul de muncă se moștenea). Din fericire am depășit acea perioada și în sfarsit putem să ne creștem copiii liberi. Eu cred că cel mai important lucru pentru un viitor de succes al copilului este să nu îi tai aripile. Să îl lași să le deschidă și să încerce să zboare. Să fii lângă el când aripa îi e frântă și să-l ajuți să zboare din nou. Fără piedici, fără constrângeri, fără frici. Să îi lăsăm să ia decizii, să îi lăsăm să greșească, să învețe din propriile experiențe.  Sigur că pe copiii mici trebuie să îi indrumam dar să  fim umbra lor nu mâna care conduce și face tot. Să le dam idei, să îi ajutăm să găsească răspunsuri, nu să gândim în locul lor. Să le ghidăm pașii, nu să îi cărăm în spate. Să ne bucurăm de tot ceea ce fac, bine sau rău și să le fim alaturi.

” În spatele fiecărui copil lumină stă un părinte soare.” Am auzit asta la Mirela Retegan și mi-a plăcut tare mult. Îmi doresc copii lumină! Iar pentru asta eu cultiv independența. Vreau copii care să știe ce vor de la viață, care greșesc dar nu se descurajează,  care cad și se ridică.

Sursa foto: Totul despre mame

Îmi doresc să reușesc mereu să îi las să decidă pentru ei. O să le povestesc experiențele mele dar vreau să le trăiască pe ale lor, să învețe singuri, chiar dacă asta înseamnă că uneori vor da „cu capul de pragul de sus”.

Voi ce copii creșteți? Ce cultivați/ încurajați? Ce adulți vor fi copiii voștri?

Liniște și pace în vacanță 

Liniște și pace în vacanță 

​În sfârșit am văzut marea pe anul ăsta.  Concediul cu 3 copii a fost de zeci de ori mai frumos și mai ușor decât mă așteptam.  Încă de când am stabilit perioada vacanței am început să-mi imaginez cum o să fie. Scenariile mele includeau multe reprize de plâns și muci, tantrumuri cu târât  pe jos și raguşeală de la urlat, mofturi la masă/somn, certuri la intrat/ieșit din apă, enterocolită și nas curgător. Am plecat fără să visez la ceva și fără speranță de liniște. Surprinzator însă, a fost chiar pace. Am avut parte doar de mofturi la masă dar erau justificate, mâncarea era oribilă. În rest, totul a decurs lin. Cel mic a dormit la fel de mult ca de obicei, în cărucior, așa că nu i-am prea simțit prezența. A supt mai mult din cauza caldurii și a avut câteva episoade de plâns de la ce porcării am mâncat eu, dar se calma imediat după explozia din scutec. Cea mare fost mult mai curajoasă decât îmi puteam imagina și a intrat fără frică în apă. Cea mică a stat mai mult la mal unde s-a jucat cu formele. Din păcate a făcut insolație și si-a petrecut restul timpului în sistemul de purtare. 

Ce a făcut ca totul să fie plăcut:

– am plecat spre mare noaptea. Fetele erau îmbrăcate de seara iar bagajul pentru prima zi de plajă gata făcut.  S-au trezit cu 20 de minute înainte de a ajunge la plaja, suficient cât să se dezmeticească.  Am coborât din mașină direct la plajă unde am luat micul dejun pregătit de seara
-am stat la hotel, lucru total nou 2si fascinant pentru ele
– pe toată perioada concediului am mâncat la restaurat iar ele au fost încântate, mai ales cea mare care a ales și a comandat singură
– am încălcat regulile și am mâncat nesănătos (forțați de împrejurări) și ele au știut asta si s-au bucurat că pot cere cartofi prăjiți sau înghețată și chiar primesc. Ba chiar am mâncat ca fel de mâncare clătite
– nu am dormit în cameră la prânz ci am plecat la plimbare. În fiecare zi am mers să vizitam ceva iar pe drum ele adormeau. Zilnic o repriza scurtă de somn,  suficient cât să fie în formă pentru tot restul zilei. Cea mare a fost încântată că „în vacanță nu se doarme” deși era prima care pica imediat ce porneam motorul
– am stat la plajă până se făcea noapte și frig, eram ultimii rătăciți la malul mării
– au stat în apă cât au vrut, fără limite și constrângeri
– am fost la delfinariu, la acvariu și în port (unde era expozitie de veliere și am putut urca la bordul a doua dintre ele)
– am cinat la malul mării și am luat gustarea pe faleză
– ne-am plimbat cu tractoraşul.
Ce nu a fost placut:

-celui mic îi pun scutece lavabile pe care a trebui sa le spal. Cum nu s-au uscat am fost nevoită să îi pun Pampers și lucrul ăsta îl deranja vizibil (până își dădea seama că n-are ce face și adormea)
–  Că a trebuit să car căruțul prin nisip până la malul marii (era mai util un landou)

– Că am luat mai multe haine/prosoape decât trebuia și am înotat cu greu printre ele să caut ce-mi trebuie.

Pentru fete a fost minunat totul. Și pentru mine la fel. Cel mai mult mi-a plăcut ziua în care am fost la delfinariu. Fetele au fost cu tatăl lor la spectacol și la spațiu de joacă iar eu cu cel mic ne-am plimbat prin grădină(unde era amenajată o microrezervație) și am făcut poze. Mi-am luat un frappe și m-am bucurat de frumusețea locului și de liniște. A fost gura de aer pe care mi-o doream. Să stau la plajă nu am apucat. În prima zi am reușit să-mi pun doar jumate din costumul de baie. A doua zi l-am pus de acasă dar nu m-am dezbrăcat că m-am plimbat de la unu’ la altu’ până s-a făcut vremea sa mergem să luam pranzul iar seara a fost răcoare și n-avea rost să mă mai dezbrac. A treia zi a fost singura zi în care puteam să fac plajă liniștită  (cea mică și cel mic au dormit pe plaja în același timp iar cea mare era cu tatăl în apă) dar n-am avut costumul la mine. Am intrat în apă să adun scoici, am admirat luciul apei, am ascultat valurile și pescărușii, am respirat adânc aerul sărat de mare. Toate astea au fost suficiente să pot spune că a fost în concediu minunat. Și deși am stat doar 3 zile(planuisem mai multe dar a fost o încurcătură la hotel) pentru mine a fost suficient. Și pentru fete la fel. În seara în care am plecat spre casă chiar spuneau că le e dor de bunica. Am pornit la drum pe la ora 22 și au adormit fericite imediat ce am ieșit din oraș.  A fost un drum liniștit, ca tot concediul de altfel. Ne-am întors acasă cu bine, sănătoși(slavă Domnului) si cu chef de joacă. Am strâns multe amintiri frumoase și am promis că o mergem în fiecare an la mare.
 

Doamne ajută să reușim să facem asta și să fie cel puțin la fel de frumos ca acum!

neSomnul de azi

neSomnul de azi

Ora 14, le anunt ca mergem in curand la somn. Trag de timp in speranta ca vor adormi mai repede. Cea mare doarme in balansoar. Il legan cu picioarele in timp ce ma legan (tot intr-un balansoar) cu cea mica la san. Dupa doua incercari de eschivare de genul „Gata, am dormit foarte mult” si „M-am odihnit suficient” cea mare adoarme. Fac o cruce-n ceru gurii si ma legan mai cu forta. Cant incetisor. Cea mica inchide ochii. Si cand sa apuc sa dau party de fericire ( in mintea mea, normal) ca o sa dorm si eu in maxim 5 minute, se aude o explozie. O incordare puternica si inca o explozie. Un ranjet satisfacut ma anunta ca (din nou) nu e bine sa-ti faci planuri pana nu intrebi sefu’. Mno, o pun jos incet, la joaca. Duc copila mare in pat facand zeci de cruci in gand sa nu cumva sa se trezeasca. Reusesc. Ma intorc la cea mica, o iau si o spal repejor. Apoi repede la somn. Capituleaza imediat. 14.35 Hai ca m-am miscat repede. Ma duc la baie, ma sucesc un pic prin bucatarie si ma bag la somn. E deja ora 15 ( fuck!!!). Adorm greu, cu gandul la haosul din casa si ma gandesc ca poate n-ar trebui sa dorm ci sa fac ordine. Simt cum alunec. Aud din camera vecina vocea celei mari. E 15.20. A visat ceva. Ma bag langa ea, o masez usor si adoarme.Si eu langa ea. 5 minute, ca cea mica mi-a sesizat lipsa si ma cheama. Raspund la apel, se mufeaza si inchide ochii. Si eu la fel. 15.35, cea mare din nou viseaza. Ma pun langa ea, spune ca ar mai vrea sa doarma. O trag pe spate iar in gand fac metanii si implor toti sfintii sa reusesc sa mai dorm putin. In 2 minute ma anunta zambind ca a glumit, ca s-a odihnit suficient. Din camera alaturata aud un gangurit. Mica sta in fund si se joaca. Mda, deci, asta a fost tot. Poate maine am mai mult noroc.