La ceas de seară 

La ceas de seară 

​ Tot ce am port cu mine! Și toate tânjesc spre Tine! Și nu-mi doresc  decât atât,  Iubirea! Iubirea sa mă ajute când mă rătăcesc,  când uit cine sunt și unde trebuie sa ajung! Iubirea când „îmi cresc” copiii Tai și când îmi privesc jumătatea cea buna! Iubirea care mă face sa văd minunile din viata mea! Iubirea care îmi aduce liniștea! 

Gânduri vechi

Gânduri vechi

Prunc în dar

Am scris textul de mai jos acum doi ani, când am aflat că port în pântece o nouă minune. Acum e aici, doarme lângă mine-n pat. Mă uit la ea, inspir aerul pe care îl expiră, o miros, o mângâi și tremur de dorința de a o strânge în brațe tare, tare. Lângă ea e cealaltă minune. Una de la care iau lecții de iubire, rabdare și blândețe in fiecare zi. Mă uit la ele și nu-mi vine să cred. Sunt amândouă aici! Alaturi, doarme linistit, eroul nostru. Cel care se luptă în fiecare zi pentru noi, pentru sufletele noastre. Jumătatea si sufletul meu! Doamne, ce bogată sunt!

„În mine a înflorit o nouă viață. Din nou m-a ales Dumnezeu și îmi dăruiește un alt înger în grijă. Mă bucur dar de data asta sunt mai rezervată. I. a venit pe lume, slavă Domnului, sănătoasă și la termen.  Cu celelalte doua sarcini  însă a fost diferit, nu mi-a fost dat să le duc până la sfârșit. Și de fiecare dată apucasem să zbor ca mai apoi să cad brusc, să mă trezesc,  să raman cu gust amar și cu amintirea unui vis frumos.

Mi-e teama să mă mai bucur, să mai spun cuiva sau să mă vait de ceva. Până acum mi-a fost bine dar și dacă o să fie altfel pe viitor nu mă voi plânge. Primesc cu bucurie tot numai nu-mi lua darul Doamne. Îmi suprim și gânduri negre și griji.  Cu ajutorul Tău știu că mă voi descurca. Te rog Doamne, ajută-mă să aduc pe lume micul îngeraș.  Ai grijă de sufletele noastre, ale tuturor!

  Copil frumos și curat, roagă-L pe cel ce mi te-a dat să te lase să aduci și mai mult soare în sufletul meu.

„Rugăciuni pentru pruncul ce se află în pântecele mamei

O, Multmilostive Doamne, Ziditorul şi Creatorul cerului şi al pamântului şi al tuturor făpturilor, Cel ce ai revărsat binecuvântarea Ta asupra soţilor creştini: iată moştenirea Domnului, copiii care sunt darul Lui; Mulţumesc
Ţie, Doamne, că m-ai făcut să mă împărtăşesc de această binecuvântare şi de darul Tău şi Te
rog, binecuvânteaza rodul pântecelui meu, sfinţeşte-l cu Duhul Tău Cel Sfânt, ca să intre în
rândul copiilor Tăi iubiţi şi învredniceşte-l să se împărtaşească cu Sfintele Taine ale Bisericii iubitului Tău Fiu şi Dumnezeului meu, Iisus
Hristos, ca prin ele să se sfinţească şi sa se cureţe de păcatul strămoşesc. Doamne Dumnezeul meu! Eu şi rodul pântecelui meu suntem copiii mâniei, dar Tu, Părinte, milostiveşte-Te de noi şi
stropeşte cu isop pruncul acesta, ca să se cureţe şi mai alb decât zapada să se facă. Înăreşte-l şi
păzeşte-l în pântecele meu până în ceasul când va trebui să se nască. El nu a fost ascuns de ochii Tăi când a fost zămislit. Tu i-ai dat viaţă şi suflare. Păzeşte-mă de frică şi de duhurile rele care vor să nimicească lucrul mâinilor Tale.
Dăruieşte-i înţelepciune şi ca trupul lui să crească sănătos, curat şi întreg şi la ceasul
cuvenit să-l nasc cu bine. Dă-mi tărie şi putere pentru a naşte, grăbeşte în ajutorul lui şi
uşurează durerile mele, pentru că acesta este făptura Ta, zidirea puterii Tale minunate, lucrarea milei şi milostivirii Tale. Adu-ţi aminte de cuvintele Tale; Tu m-ai
scos din pântecele mamei mele, Ţie îţi aparţin de la naştere, Tu m-ai alinat la sânul mamei. Tu
eşti Dumnezeul Care ştii şi vezi nevoile oamenilor. Tu ai spus: femeia la naştere va suferi pentru că a venit ceasul ei. Doamne,
pentru această milă a Ta şi pentru inima Ta multmilostivă mă rog Ţie, binevoieşte să alini durerea mea pe care Tu mai dinainte ai
cunoscut-o şi adu-l în lume pe
pruncul Tău acesta viu şi sănătos. Ţie Ţi-l încredinţez, în mâinile Tale îl încredinţez, Doamne Iisuse
Hristoase, ca să binecuvântezi rodul pântecelui meu aşa cum altădată binecuvântai copiii care
erau aduşi la Tine, spunând: ,,Lăsaţi copiii să vină la Mine, căci a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor.” Mântuitorule, aşa aduc şi eu înaintea Ta pruncul acesta, întinde asupra lui mâna Ta. Binecuvântează-l cu Duhul Sfânt şi
sfinţeşte-l când va veni în această lume, binecuvântat şi botezat, fă-l om nou şi curăţeşte-l cu Sângele Tău, ca să fie curat şi mădular al Trupului Tău şi al Sfintei Tale Biserici, ca din buzele lui să se audă laudă înălţată Ţie şi să fie moştenitorul vieţii veşnice prin Sfintele Tale patimi şi în numele Tău cel fânt, Iisus Hristos. Amin.

Doamne şi Mântuitorul meu, da-mi
putere ca să nasc cu bine acest prunc pe care îl iubesc ca să-l cresc în învăţătura creştină şi să-l
dedic slujirii Tale şi a Sfintei Tale Biserici. Amin.

Doamne, cel care ai zis oamenilor :
„Creșteti și vă înmulțiți și stăpâniți pământul” binecuvântând nașterea de prunci, arată mila ta
și acestui copil ce se află încă în pântecele mamei sale, și ajută-l să se nască la vremea de Tine rânduită. Dă-i lui, Doamne,creștere firească, sănătate și putere. Părinte Ceresc, Care porți de grijă păsărilor cerului și înfrumusețezi crinii țarinii, poartă de grijă și acestui copil care n-a văzut încă lumina soarelui. Nu ne părăsi pe noi robii Tăi și ocrotește cu harul Tău pe pruncul acesta al nostru și binecuvântează nașterea lui după mulțimea milostivirii Tale.
Iar mai apoi, luminându-l cu Sfântul Botez, să îl faci pe el un mădular ales al Sfintei Tale Biserici,
ca să Te laude şi să te binecuvânteze în toată viaţa lui şi în vecii vecilor. Amin.”

Gânduri vechi, la început de post

Gânduri vechi, la început de post

Mă uit cu jind la laptele bătut din oala de lut cât de bine arată și câtă smântână galbenă are pe de-asupra. Mereu găsesc motive să nu postesc. Mereu imi caut scuze.

De cand ne-am mutat la casa nouă am uitat de Dumnezeu. Pe motiv că suntem prea obosiți n-am mai făcut rugăciunea. Din cauză că n-am avut aragaz (desi am o plita cu cuptor electric care funcționează  perfect) n-am mai făcut mâncare de post. Ne-am îndepărtat din ce in ce mai mult de El și deși conștientizăm nu facem nimic. În noua casă mai toate au mers prost. Aproape toate lucrurile au fost montate greșit și făcute de cel puțin doua ori. Ultima găselniță e ca apa de la robinet curentează. De ce? Încă nu știm cauza. În sufletul meu însă știu că toate au mers greu și prost pentru că nu l-am chemat în ajutor pe Dumnezeu. Am mulțumit sec, superficial.

Nu știu de ce mă tot gândesc că abia aștept să terminăm cu renovatul să pot să-mi reiau obiceiul legat de rugăciune și acatiste. O pot face oricând si oriunde. Teoretic știu asta dar practic… Am pierdut lupta, am renunțat. Nici la biserică n-am mai fost. In ultimele doua luni am mers o singură dată la slujbă. În fiecare duminică împărtășim fata, stam 5 minute si plecăm acasă. Off, mi-e atât de ciudă pe mine. Sunt atât de slabă. În clasa l,  prima poezie învățată de mine la ora de religie a fost ” Totdeauna lucrul tau sa-l începi cu Dumnezeu. Unde-i El și harul Său nici un lucru nu e greu”. Îmi răsună în minte îndemnul ăsta de atâția ani dar nu ajunge mai departe de atât. Ramane sec, undeva în colțul minții și nu reușește să miște nimic în sufletul meu împietrit.

Exact când am mai mare nevoie de Tine te uit, te las pentru mai târziu. Un târziu care nu mai vine parcă. Și tot aman, și tot mă las ușor purtată de val și încep să mă complac in starea asta. Încet, încet nici conștiința nu mă mai mustră. Pesemne, a ațipit deja.
Te rog, trezeste-ma Doamne! Te rog, nu mă lăsa așa!