Elefanți,  cuci, cai și EU

Elefanți,  cuci, cai și EU

Prin toata casa, oriunde mă uit, văd jucării.  Chiar și în baie.  Vreau să cred că nu avem multe, dar imi dau seama că, deși mi-e greu să recunosc, nu e chiar așa.  De multe ori am vrut să dăm din ele altor copii dar am renunțat doar la câteva, căci, atunci când e vorba de dat, toate sunt utile și fix atunci încep să prezinte interes. 
La curățenia generală le punem intr-o cutie și de-acolo fetele le scot pe rând, una la câteva zile, până se umple casa din nou.  Cred totuși că e nevoie să fac o selecție mai atentă pentru că a devenit neîncăpătoare cutia noastră.  

Mă gândeam zilele acestea la jucăriile copilăriei mele. Mi-am dat seama că nu prea am avut. Mă jucam pe uliță cu copiii, săream coarda sau elasticul, ne cățăram, ne alergam, ne ascundeam și câte și mai câte nu făceam. Nu ieșeam afară cu jucării la noi ci ne jucam cu bețe sau cu pietricele, cu frunze sau cu ce găseam interesant.  Nu plimbam păpuși în cărucioare colorate ci ne plimbam unul pe altul în roabă sau în căruțul de butelie. Iar păpușile ni le făceam din frunze de porumb. Nu aveam tablete sau telefoane de jucărie. Nu aveam mai nimic. Aveam doar chef de joacă și imaginație bogată.

Îmi amintesc că prima mea păpușă am primit-o în clasa I dar nu m-am jucat cu ea de teamă să nu o rup. Am avut grijă de ea și o am și acum. A stat în vitrină în toți acești ani. I-au venit de hac fetele mele care i-au rupt mâna în primele cinci minute de joacă. Dar o păstrez și așa, fără o mână, căci e prima mea păpușă. Nu a fost jucăria mea preferată dar îmi aduc perfect aminte ziua în care am primit-o și câtă bucurie mi-a adus. 

 Jucăria mea de suflet a fost o sabie de lemn cioplită de mine. Tare mândră eram de ea. Am făcut-o  cu briceagul bunicului meu dintr-o blană. M-am tăiat,  m-am zgâriat în așchii dar nu m-am lăsat păgubașă până nu a ieșit cum am vrut eu.  Era grea dar eram convinsă că așa sunt și săbiile adevărate.  O țineam cu două mâini și abia o ridicam deasupra capului. O purtam la brâu legată cu un cordon și mă plimbam cu grijă să nu mă împiedic în ea. Nu știu ce i s-a intamplat, dacă a ajuns pe foc în vreo iarnă sau dacă a fost aruncată. Acum că mi-am amintit, voi întreba și când voi merge la casa părintească o voi căuta.

Ce m-a făcut să mă gândesc la jucăriile copilăriei mele? Un eveniment atât de frumos despre care nu am cum să nu vă povestesc și vouă. Este vorba despre expoziția Elefanți,  cuci, cai și EU,  parte din proiectul Asociației  Da’DeCe, „Start, Muzeul Copilului”.

Este o expoziție interactivă pentru copii cu subiect cultural, organizată cu scopul de a-i familiariza cu ideea de jucărie veche-grija față de ea în special și față de ce e vechi în general. 

 În cadrul expozitiei sunt prezentate jucării donate de dl Iosif Herțea, un important muzicolog. Acestea sunt organizate pe zone tematice unde copiii au de facut diferite activități. De exemplu, la stația jucăriilor de plastic vor face cunoștință cu un personaj pe nume Plastic, vor confecționa jucării din acest material și vor afla informații despre acesta.

 

Participând la expozitie, copiii află lucruri noi în joacă, construiesc jucării pe care le pot lua acasă sau le pot lăsa acolo. Este un spațiu interactiv de joacă și experiment, o întâlnire cu jucării vechi și noi, cu mesajul de a prețui lucrurile și obiectele cu amintirile lor și a le oferi mai departe.

 Copiii și părinții se pot juca, povesti, explora o lume de obiecte, personaje, gânduri, sentimente și amintiri.

Expoziția s-a deschis azi, 8 iunie și se desfășoară până pe 30 iunie, în Bucuresti, la Arcub, Sala Arcelor (Str Lipscani, nr 84-90). 

Noi din păcate nu vom putea ajunge dar m-aş bucura să aud că voi reușiți.  Să-mi povestiți ce ați văzut și ce jucării v-au făcut să vă întoarceți la copilărie.  Și mai ales, vă rog să  faceți poză dacă vedeți vreo sabie de lemn.

Iar de la cei mai curajoși (eu nu sunt) sper să vad cât mai multe filmulețe, ca răspuns la provocarea lansată de asociația Da’De ce, cu jucăria voastră preferată. Deci, start la scotocit printre amintiri! 

#jucariadecolectiepreferată 
 

8 gânduri despre &8222;Elefanți,  cuci, cai și EU&8221;

  1. Interesant proiect, mai ales pentru cei din București.😍
    Jucăria mea preferata era un coșar, pe care l-am primit la 7 ani. La fel, nu prea ma jucam cu el, doar cu numele era preferat. Într-adevăr, noi aveam alta noțiune de joc și jucării. 😔

    Apreciază

      1. Ce tare! Să-i faci o poza, chiar m-ai făcut curioasa! Si fetele mele au considerat neinteresanta papusa mea. Au tras-o de maini/par/picioare puțin și au abandonat-o. Am pus-o bine și sper ca mai târziu, când vor mai creste, sa se joace cu ea și sa o aprecieze la adevărata valoare.
        Te pup!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s