Frământare

Frământare

Pe pagina de Facebook a Mirelei Retegan a fost pusă zilele trecute o întrebare care m-a pus pe gânduri: „Ce ai face pentru copiii tai dacă ai afla că mai ai doar un an de trait?”

Ce aș face?
M-aș asigura că amintirea mea rămâne mereu vie!
Le-aș vorbi mai des despre dor si alinare, durere și vindecare, iubire si sacrificiu. Despre bunătate și credință. Despre Fericire si Dumnezeu.

Dar, cel mai mult, le-aș cere iertare!

Rânduri pentru mai târziu

Aș vrea să credeți că lipsa mea nu-i o pedeapsă, ci voia Bunului Dumnezeu.
Aș vrea să știți că totusi sunt cu voi mereu, clipă de clipă, la fiecare pas!
Nu deznădăjduiti! Iar când dorul doare, căutați-mă în fiecare răsuflare!
Copii buni, vă cer iertare!
Pentru ultima oară, vă cer iertare!

Iartați-mi tristețile vădite,
Iartați-mi vorbele răstite,
Iartați-mi iubirea uneori nespusă,
Iartați-mi tot ce-am greșit,
Cu vorba, cu gândul, cu fapta,
Voi sau nevoit!
Mă iertați, copii buni!
Pentru ultima oară, mă iertați!

M-am crezut uneori un zeu,
Ca și cum erați doar ai mei… uitând de El…de Dumnezeu.
V-am pedepsit deseori și nu v-am ascultat mereu.
Mă iartați, copii buni!
Pentru ultima oară, mă iertați!

Iertați-mi absența!
Iertați-mi vorbele nespuse și mângâierile pe care nu vi le mai pot da! Iertați-mi serile fără „noapte bună”!
Iertați-mă în zilele de sărbătoare!
Iertati-mă atunci când ceva vă doare!
Iertați-mă că nu sunt cu voi în prima voastră zi din orice început,
Sau în ultima a fiecărui sfârșit.
Iertați-mă atunci când umărul meu nu e locul în care puteți plânge,
Iar mâna mea nu e cea care va șterge lacrima!
Mă iartați, copii buni!
Pentru ultima oară, mă iertați!

Pentru fiecare răsărit,
Pentru fiecare apus,
Pentru fiecare anotimp,
Pentru fiecare lacrimă,
Pentru fiecare zâmbet,
Pentru fiecare durere,
Pentru fiecare bucurie,
Mă iertați, copii buni, că nu sunt lângă voi pentru fiecare!

Mă iertați, copii buni,
Pentru ultima oară, iarăși mă iertați!

Suntogăină

Suntogăină

Am găsit o ciornă. Neliniștea încă e, dar mai mică. Am slăbit aproape 10 kilograme. Mai vreau, dar nu mai reușesc. În loc de facultate, m-am înscris la Postliceala Sanitară din Pitești si sunt foarte mulțumită de decizia luată. Editare foto nu mai vreau dar am început să fac din nou poze cu aparatul. În rest, tot o găină!

„Caut! Mă caut! De mult timp mă caut și nu mă găsesc. Vreau, dar nu știu ce! Alerg și nu știu încotro. Aș vrea să fac ceva cu mine, să ies din agitația asta permanentă care mă roade. Vreau să slăbesc dar nu reușesc să-mi adun ambiția și să termin cura pe care am început-o. Vreau să mă înscriu la facultate dar nu știu ce să aleg. Vreau să fac un curs de editare foto, dar doar vreau și atât… Nu fac nimic! Mă macină tot, și faptul că vreau și nu știu ce, dar și simplul fapt că…vreau. Adică ce, nu-mi ajunge ce am??? Ntz, ntz, ntz! Femeie nerecunoscătoare ce sunt!

Mă simt ca o găină care vrea să zboare din ogradă, dar când prinde elan își aduce aminte că e găină și…nu poate zbura. Și dacă ar putea, încotro s-ar duce?

Hai, mai ia o graunță și vezi-ți de treabă!”

De-aș fi știut

De-aș fi știut

De-aș fi știut cât îmi va fi de dor de tine, te-aș fi privit mai mult.

Ți-aș fi mângâiat ridurile.

Ți-aș fi iubit roșeața din obraji și râsul colorat.

Ți-aș fi uns toate bătăturile de pe mâini și ți-aș fi îngrijit toate rănile.

Te-aș fi privit în ochi mai des.

Te-aș fi ascultat mai mult.

Te-aș fi pus să-mi cânți în fiecare zi.

Te-aș fi strâns la piept mai mult.

Ți-aș fi ascultat tot, si plânsul, și povestile, și tăcerile.

De-aș fi stiu că timpul trece atât de repede…

E atât de greu fără tine, zâna mea!

Măicuța mea cu ochi de cer, știi, strănut ca tine, tare de se zguduie casa! Și râd ca o nebună, aducându-mi aminte  ca pe tine te auzeam când strănutai din grădină.

Uneori și râsul mi-e ca al tău, colorat și zgomotos. Când râdeai te înroșeai în obraji și, Doamne, cât de frumoasă erai așa! În ochii mei ai fost frumoasă mereu dar nu ți.am spus niciodată asta. Nici că te iubesc nu ti-am spus vreodată! De-aș fi știut…

Mi-e dor de tine, bună măicuță!

7 ani

7 ani

Copilul meu cu ochi de cer a împlinit 7 ani. Nu stiu pe unde au zburat acești ani. Nu stiu ce-o sa ma fac daca timpul va trece în continuare la fel de repede si ma voi trezi maine, poimâine scriind in loc de 8, 18… Stiu doar ca cei 7 ani trecuți au fost cei mai frumoși ani ai mei! As putea sa zic ca m-am nascut la 28 de ani și eu, si ca acum, împreună, am împlinit 7 ani.

Iti multumesc, copilul meu bun, ca m-ai facut mamă! Iti datorez multe zile frumoase, multe zâmbete si multe lacrimi de fericire.

La multi ani, minune blândă! Rămâi asa cum esti acum, esti perfecta!

Te iubesc „cat 10 blocuri puse unul peste altul cu gura-n jos, cat drumul pana la mare si inapoi, cat pana la bunica si inapoi si pana unde se termina drumul! Te iubesc pana sus la Doamne-Doamne!”

Liber la educație financiară

Liber la educație financiară

Am rămas datoare cu detalii despre conferința Liber la educație sau educație la liber?

Stiu că e târziu dar mă țin de promisiune și vă spun măcar pe scurt cum a fost.

Oana Moraru, cea pentru care am și ținut morțiș să particip la eveniment, a vorbit mult despre generațiile trecute comparativ cu tinerii din ziua de azi. Dacă cei dintâi învățau ca să-și depășească părinții și să nu ajungă să facă muncile câmpului, cei de azi nu mai au această motivație ci vor doar să fie văzuți, auziți și plăcuți.

Să-i lăsăm să experimenteaze, să le ascultăm problemele fără să formulăm rapid solutii, să ascultăm și să tăcem chiar dacă asta înseamnă să ne mușcăm limba.

Al doilea vorbitor a fost Gaspar Gyorgy. El a adus în discuție miturile legate de bani și așa cum mă așteptam a vorbit mai mult despre partea psihologică a relației cu banii.

Cele trei mituri sunt:

– niciodată nu sunt suficienți

– mai mult înseamă mai bine

– asta e, nu ai ce face.

Daca primele două ne fac să fim tot timpul nemulțumiți și nerecunoscători pentru ceea ce avem și să devenim sclavii banilor, al treilea mit ne duce la deznădejde, ne face să credem că totul este sfârșit și orice am face e în zadar.

Al treilea vorbitor a fost Adrian Asoltanie, cel care ne-a cumpărat atenția cu o bezea. De la el am învățat că e bine să dai copiilor bani pentru treburile pe care le fac. Nu se plătește totuși ceea ce face copilul pentru propriul corp (nu primește bani pentru spălatul pe dinți) sau pentru spațiul său (curățenia propriei camere). Astfel, câștigând bani, copilul o să știe să le aprecieze valoarea, devine mai responsabill și înțeleage că nu tot ce vrea este util sau necesar.

Părinții sunt responsabili pentru nevoile copilului nu pentru mofturile lui!

Tot de la Adrian am aflat că oamenii de succes sunt aceia care în copilărie au fost lăsați să se descurce, să negocieze, să câștige singuri ceea ce-și doresc. El ne-a spus și că mai degrabă să ne lăsăm copiii să facă alegeri greșite și să piardă acum sume mici decât să pățească asta la maturitate cu sume importante. Să-și învețe lecțiile singuri, încă de mici. În plus, ar trebui să nu îi mai cocoloșim atât, să nu ne mai purtam cu ei ca și cum s-ar strica, ca și cum ar fi niște chinezării ieftine.

Copiii învață mai mult din julituri și căzături decât din lecțiile predate.

Mi-a plăcut mult discursul lui Adrian, am râs mult și am rămas cu câteva idei pe care vreau să le pun în practică. Mai exact, pe lângă faptul că voi începe să le dau bani fetelor, mă gândesc la sistemul de plicuri pe care ni l-a prezentat. Voi încerca să nu mai țin banii pe card ci în casă, în plicuri, cu destinație exactă (pentru mâncare, pentru datorii, pentru vacanțe, etc). Adrian avea 9 plicuri. Eu încă nu știu câte o să fac, încă mă gândesc și deocamdată încerc să iau seama la anumite cheltuieli lunare pe care până acum le-am făcut mecanic.

Discursul lui Carmen Iorgulescu, cea care a vorbit în încheierea evenimentului, din păcate nu l-am putut asculta dar a scris despre el Mămica Urbană. De altfel, în articolul ei găsiți pe larg ceea ce eu doar am schițat.

Alte detalii și fotografii mai găsiți și pe pagina de Facebook.

Multumesc celor de la Mozaic Media pentru ocazia oferită și felicit pentru acest eveniment reusit sponsorii: BCR, Bringo, Banca Românească, Humer, Boiron Romania, Mobila moll, Next Romania, Tefal, AQUA Carpatica, NESCAFE Dolce Gusto Romania.